2 intrări
17 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare fundamentală a spectrului luminii, situată la capăt, după indigo; culoarea violet (1). 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violet.
violet, ~ă [At: (a 1779) FURNICĂ, I. C. 92 / P: vi-o~ / Pl: ~eți, ~e a, (rar) ~uri sn / E: fr violet, ger violett] 1 a De culoarea florii de viorea Si: (reg) meruc. 2 a Care are culoarea intermediară între roșu și albastru închis Si: (reg) meruc. 3 sn Culoare violetă (2) Si: (reg) viorint1 (4). 4 sn A șaptea culoare a spectrului solar, care urmează după indigo Si: (reg) viorint1 (5). 5 sn Materie colorantă de culoare violetă (2). 6 sn (Îs) ~ de gențiană Substanță sub formă de pulbere cristalină sau de cristale de culoare cenușie, ușor solubilă în apă și în alcool, folosită ca antiseptic, ca antimicotic etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
VIOLÉT1 s. n. Culoarea violetă (ultima culoare a spectrului solar, după indigo). Un troian de curînd căzut, pe care nici o dîră nu și-a scris violetul unei îndrumări, stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 104.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIOLÉT2, -Ă, violeți, -te, adj. De culoarea viorelei; vioriu, mov. De la munte se ridica peste codri o învăluire de nouri violeți. SADOVEANU, O. VIII 128. Deasupra miriștilor aspre și decolorate, unde flori violete tremurau înfiorate de vînt, nori grabnici își tîrau umbra. C. PETRESCU, S.190. Șeful, ca de obicei... ridicase tonul, fața-i spînatecă luase o nuanță violetă. BART, S. M. 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIOLÉT, -Ă adj. De culoarea violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / < fr. violet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VIOLÉT1 n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VIOLÉT2 ~tă (~ți, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
violet n. de o coloare între albastru și roșu, cum e vioreaua. ║ n. coloare violetă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*violét, -étă adj. (fr. violet, d. violette, viorea, dim. d. vfr. viole, lat. viola, viorea; it. violetto). Intermediar între albastru și roș, ca petalele viorelelor, vioriŭ. S. f., pl. e. Viorea saŭ un fel de viorea. S. n., pl. urĭ. Coloarea violetă. V. vînăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
violét1 (vi-o-) adj. m., pl. violéți; f. violétă, pl. violéte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
violét2 (vi-o-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
violét adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéți; f. sg. violétă, pl. violéte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
violét s. n. (sil. vi-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VIOLET adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: vi-o-let
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: vi-o-let
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
violet (adj.)
- 1. De culoarea viorelei.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: lila (adj.) liliachiu mov (adj.) stânjeniu vioriu 3 exempleexemple
- De la munte se ridica peste codri o învăluire de nouri violeți. SADOVEANU, O. VIII 128.surse: DLRLC
- Deasupra miriștilor aspre și decolorate, unde flori violete tremurau înfiorate de vînt, nori grabnici își tîrau umbra. C. PETRESCU, S.190.surse: DLRLC
- Șeful, ca de obicei... ridicase tonul, fața-i spînatecă luase o nuanță violetă. BART, S. M. 87.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză violetsurse: DEX '09 DEX '98 DN
violet (s.n.)
- 1. Culoare fundamentală a spectrului luminii, situată la capăt (a șaptea), după indigo; culoarea violet (1.).surse: DEX '09 DLRLC DN un exempluexemple
- Un troian de curînd căzut, pe care nici o dîră nu și-a scris violetul unei îndrumări, stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 104.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză violetsurse: DEX '09 DEX '98 DN