2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIITÓR, -OÁRE, (I) viitori, -oare, adj., (II 1) s. n., (II 2) viitoruri, s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni. ◊ Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situație, stare care urmează să existe; perspectivă. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

viitor2, ~oare sn, a vz vietor1

viitor1, ~oare [At: CORESI, EV. 95 / P: vi-i~ / V: (înv) venit~, venitoriu, ~iu, viet~ / Pl: ~i, ~oare a, (înv) ~uri sn / E: veni + -itor] 1 a (Înv) Care se deplasează apropiindu-se de cineva sau de ceva. 2 a (Înv) Care sosește undeva sau la cineva. 3 a (Înv) Care sosește pentru un timp limitat (în vizită) undeva sau la cineva. 4 a (Îoc prezent2 sau trecut2) Care va exista sau care se va produce după timpul prezent sau după epoca la care se referă vorbitorul, în cursul unui interval de timp neprecizat. 5 a (În credința creștină; d. viață, lume, vreme etc.) Care urmează să se desfășoare, să existe în cadrul eternității divine, după judecata lui Dumnezeu. 6 a (Pgn) Care există după moarte. 7 a (Îs) Judecata (cea) ~oare sau ~oarea judecată Judecata supremă la care Dumnezeu cheamă, la sfârșitul lumii, pe toți oamenii vii și morți pentru a le hotărî fericirea sau osânda veșnică. 8 a Care se va produce imediat după timpul prezent, conform unei anumite periodicități Si: următor. 9 a (D. persoane denumite prin poziția lor socială sau profesională; precedă de obicei cuvântul determinat) Care urmează să fie numit, recunoscut, consacrat ca atare. 10 a (D. persoane denumite prin poziția lor socială sau profesională; precedă de obicei cuvântul determinat) Care urmează să se găsească într-o anumită situație sau să îndeplinească un anumit rol. 11 sn, a (Grm; șîs timp ~) (Timp verbal) care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. 12-13 sf (Înv) Venire (1-2). 14 sn (înv) sf (Îoc prezent2 sau trecut2) Perioadă de timp variabilă, care urmează prezentului2 Si: (înv) viitorie (1), viitorime (2). 15 sn, (înv) sf Evenimente care se vor petrece în viitor (14) Si: (înv) viitorie (2), viitorime (3). 16 sn (Îla) De ~ Care se va realiza, se va produce etc. într-o perioadă de timp ulterioară momentului prezent. 17 sn (Îlav) Pe (sau în, pentru) ~ De acum înainte. 18 sn Viitorime (1). 19 sn Situație a unei persoane, a unei comunități etc., care urmează să existe de acum înainte sau care va apărea la un moment dat Si: perspectivă, (înv) viitorime (4). 20 sn Ceea ce poate ajunge cineva sau ceva în viitor1 (14) Si: (înv) viitorime (5). 21 sn (Îla) (Plin) de (mare) ~ sau cu ~ (mare) Care are toate condițiile pentru a ajunge pe treapta cea mai înaltă a unei ierarhii (sociale, politice, profesionale). 22 sn (Îal) Cu perspective mari de a se dezvolta. 23 sn (Îla) Fără ~ Care nu are perspective de a se dezvolta. 24-25 sn (Îe) A (nu) avea ~ A (nu) avea șanse de succes într-o acțiune. 26-27 sn (Îae) A (nu) avea perspective de a progresa, de a se dezvolta.

VIITÓR, -OÁRE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni. ◊ Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situație, stare care urmează să existe; perspectivă. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

VIITÓR1 s. n. 1. (În opoziție cu trecut) Timpul care urmează prezentului. Viitorul și trecutul sînt a filei două fețe. EMINESCU, O. I 196. După trecut putem judeca viitorul. NEGRUZZI, S. I 271. Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește. ALEXANDRESCU, P. 77. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. Voiește cu tot dinadinsul ca lucrurile să meargă Într-altfel pe viitor. ODOBESCU, la CADE. 2. Situație, stare (viitoare) pe care și-o creează cineva; perspectivă de viață care se deschide înaintea cuiva. V. carieră2. Ce carieră strălucită, ce viitor extraordinar îi așteaptă! BARANGA, I. 156. Safta a început să discute cu cuconu Vasilică Popazu despre viitorul Măriei. SADOVEANU, O. IV 299. Am ajuns să nu mai pot lucra nici ziua, nici noaptea... îmi zdrobiți viitorul cu gălăgia. REBREANU, I. 88. Brațul tău ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie, Ție însăți pregătește viitor de libertate. ALECSANDRI, P. A. 72. ◊ (Rar, la pl.) Își puneau visurile tovărășie și-ncepeau să-și clădească viitoruri. VLAHUȚĂ, O. A. 112. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = care are toate condițiile pentru a ajunge la o situație de frunte, la o carieră frumoasă, la o viață bună. Nu știu dacă din sala aceea de tineri plini de viitor a ieșit pînă azi vreun om întreg. GALACTION, O. 336. Îi găsim noi [fetei] un băiat bun și cu viitor. C. PETRESCU, C. V. 110. – Formă gramaticală: (rar) pl. (2) viitoruri.

VIITÓR2, -OÁRE, viitori, -oare, adj. 1. Care va veni de aici înainte, care urmează prezentului, care va fi, va exista, va apărea într-un timp mai îndepărtat. Luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3. Această ochire ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare. BĂLCESCU, O. II 11. Cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? ALEXANDRESCU, P. 77. ◊ (În concepția religioasă) Viața viitoare = viața spirituală care se presupune că ar continua după moarte. Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare, O, dă-mi junețea ta. EMINESCU, O. IV 15. Data viitoare v. dată1. (Gram.) Timp viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. ◊ (Substantivat, f. pl.) Ele nencetat lucrează... pentru o pregătire întru cele viitoare. CONACHI, P. 280. 2. (Învechit) Care vine, care e în drum spre... Pathori... era acum viitor spre hotarele Țării Romînești, cu oști grele. BĂLCESCU, O. II 102.

VIITÓR1 viitoáre (viitóri, viitoáre) Care ține de perioade ce urmează să vină; care va urma după prezent. Anul viitor. Generațiile viitoare.Viața viitoare viața care ar urma după moarte în lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprimă o acțiune sau o stare ce urmează să se realizeze după momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

VIITÓR2 n. 1) Timpul care vine; perioadă care succede prezentului. ~ul va demonstra adevărul.Pe (sau în) ~ de acum înainte. 2) Situație care urmează să existe. ◊ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari într-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea șanse sigure de supraviețuire în timp. /a veni + suf. ~tor

viitor a. care va veni (vorbind de timp), care va fi: anul viitor. ║ n. 1. timp viitor: viitorul și trecut; 2. Gram. timp ce indică o stare sau o acțiune viitoare.

1) viitór, -oáre adj. (din venitor, ca viind față de venind). Care va veni, următor: anu viitor, viitoru director. S. n., pl. oare. Timpu viitor: trecutu, prezentu și viitoru. Gram. O formă verbală care arată timpu viitor, ca: voĭ veni, oĭ veni, am să vin, o să viŭ. S. f., pl. orĭ. Viitură, apă venită mare (Munt. est). În viitor, în timpu viitor: se va întîmpla într’un viitor apropiat. Pe viitor, pe (saŭ pentru) timpu viitor: pe viitor să fițĭ maĭ prudențĭ. V. fiitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viitór2 (vi-i-) s. n., (situații, perspective) pl. viitóruri

viitór1 (vi-i-) adj. m., pl. viitóri; f. sg. și pl. viitoáre

viitór adj. m., pl. viitóri; f. sg. și pl. viitoáre

viitór s. n., (situații, perspective) pl. viitóruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) venitor. (Generațiile ~oare.) 2. s. v. perspectivă. 3. s. posteritate, viitorime, (înv.) viitorie. (~ul va aprecia eforturile noastre.)

VIITOR adj., s. 1. adj. (înv.) venitor. (Generațiile ~.) 2. s. posteritate, viitorime, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIITOR. Subst. Viitor, viitorie (înv.), viitorime (înv.), zilele ce vin, vremurile viitoare, posterioritate. Viitorul apropiat (imediat); viitorul îndepărtat, viitorul anterior (gram.). Eventualitate, probabilitate, posibilitate; perspectivă (fig.); prognoză. Destin, soartă. Posteritate, viitorime, descendenți, urmași, generațiile viitoare. Știința viitorului, viitorologie, futurologie. Viitorolog, viitorist, futurolog. Prezicerea viitorului. Adj. Viitor; de viitor, cu viitor, de perspectivă; în perspectivă. Posterior, ulterior. Posibil, probabil, eventual. Vb. A urma, a se întîmpla în viitor. A avea viitor, a avea perspectivă. Adv. În (pe) viitor, de-acum înainte, în curînd, nu peste mult timp, azi-mîine, mîine, mînezi (reg.); poimîine; răspoimîine; de acum înainte, de mîine, în ziua următoare; în perspectivă. V. posterioritate, prezicerea viitorului, timp, urmaș.

arată toate definițiile

Intrare: viitor (adj.)
viitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: vi-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viitor
  • viitorul
  • viitoru‑
  • viitoare
  • viitoarea
plural
  • viitori
  • viitorii
  • viitoare
  • viitoarele
genitiv-dativ singular
  • viitor
  • viitorului
  • viitoare
  • viitoarei
plural
  • viitori
  • viitorilor
  • viitoare
  • viitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: viitor (perspectivă)
viitor2 (perspectivă) substantiv neutru
  • silabație: vi-i-tor
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viitor
  • viitorul
  • viitoru‑
plural
  • viitoruri
  • viitorurile
genitiv-dativ singular
  • viitor
  • viitorului
plural
  • viitoruri
  • viitorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viitor (adj.)

  • 1. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: venitor antonime: trecut (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
    • Această ochire ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare. BĂLCESCU, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • Cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? ALEXANDRESCU, P. 77.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat feminin (la) plural Ele nencetat lucrează... pentru o pregătire întru cele viitoare. CONACHI, P. 280.
    • 1.1. Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare, O, dă-mi junețea ta. EMINESCU, O. IV 15.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.3. gramatică (și) substantivat neutru Timpul viitor = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. învechit Care vine, care e în drum spre...
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bathori... era acum viitor spre hotarele Țării Romînești, cu oști grele. BĂLCESCU, O. II 102.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Veni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

viitor (perspectivă)

  • 1. (numai) singular Timpul care urmează prezentului.
    surse: DEX '98 NODEX DLRLC DEX '09 sinonime: viitorime antonime: trecut (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Viitorul și trecutul sînt a filei două fețe. EMINESCU, O. I 196.
      surse: DLRLC
    • După trecut putem judeca viitorul. NEGRUZZI, S. I 271.
      surse: DLRLC
    • Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește. ALEXANDRESCU, P. 77.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe (sau în) viitor = de acum înainte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Voiește cu tot dinadinsul ca lucrurile să meargă într-altfel pe viitor. ODOBESCU, la CADE.
        surse: DLRLC
  • 2. Situație, stare care urmează să existe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: perspectivă 5 exemple
    exemple
    • Ce carieră strălucită, ce viitor extraordinar îi așteaptă! BARANGA, I. 156.
      surse: DLRLC
    • Safta a început să discute cu cuconu Vasilică Popazu despre viitorul Măriei. SADOVEANU, O. IV 299.
      surse: DLRLC
    • Am ajuns să nu mai pot lucra nici ziua, nici noaptea... îmi zdrobiți viitorul cu gălăgia. REBREANU, I. 88.
      surse: DLRLC
    • Brațul tău ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie, Ție însăți pregătește viitor de libertate. ALECSANDRI, P. A. 72.
      surse: DLRLC
    • rar (la) plural Își puneau visurile tovărășie și-ncepeau să-și clădească viitoruri. VLAHUȚĂ, O. A.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adjectivală (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Nu știu dacă din sala aceea de tineri plini de viitor a ieșit pînă azi vreun om întreg. GALACTION, O. 336.
        surse: DLRLC
      • Îi găsim noi [fetei] un băiat bun și cu viitor. C. PETRESCU, C. V. 110.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie:

  • Veni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX