VIITOR², -OARE, viitori, -oare, adj. 1. Care va veni de aici înainte, care urmează prezentului, care va fi, va exista, va apărea într-un timp mai îndepărtat. Luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3. Această ochire ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare. BĂLCESCU, O. II 11. Cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? ALEXANDRESCU, P. 77. ◊ (În concepția religioasă) Viața viitoare = viața spirituală care se presupune că ar continua după moarte. Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare, O, dă-mi junețea ta. EMINESCU, O. IV 15. Data viitoare v. dată¹. (Gram.) Timp viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. ◊ (Substantivat, f. pl.) Ele nencetat lucrează... pentru o pregătire întru cele viitoare. CONACHI, P. 280. 2. (Învechit) Care vine, care e în drum spre... Pathori... era acum viitor spre hotarele Țării Romînești, cu oști grele. BĂLCESCU, O. II 102.