15 definiții pentru „vigoare”   declinări

VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (În loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.

VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (În loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.

VIGOÁRE s. f. Putere, forță, energie, vitalitate. Radu Comșa călca în gerul aspru al iernii, fără nici o vigoare. C. PETRESCU, Î. II 151. [Natura] dă sufletului. aripi și trupului vigoare. Femeii frumusețe, iar geniului schiței. CERNA, P. 59. Aceste certuri... dau vigoare și energie cugetărilor și acțiunilor. BOLINTINEANU, O. 421. ◊ Fig. Vigoarea nesecată a pămîntului pe care lucra de douăzeci și cinci de ani, parcă îi dăruise ceva din viața lui. ANGHEL, PR. 56. ◊ Loc. adj. (Despre legi, regulamente, dispoziții) În vigoare = cu putere de aplicare, valabil într-un anumit timp. Ați fi în tot dreptul de a-mi imputa că clevetesc lucrările Comisiunii centrale, sprijinind că ea a făcut reviziunea legilor în vigoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 123. ◊ Expr. A intra în vigoare v. i n t r a (II 6).

vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii

vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii

VIGOÁRE s. 1. v. energie. 2. v. bărbăție. 3. v. tărie. 4. tărie, vehemență. (Își susține opinia cu ~.)

Vigoare ≠ impotență, indolență, moleșală.

VIGOÁRE s.f. Forță fizică; energie. ◊ (Despre legi) În vigoare = valabil într-un anumit timp. [Gen. -orii. / < fr. vigueur, lat. vigor].

VIGOÁRE s. f. forță fizică, putere; energie. ♦ (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp. (< fr. vigueur, lat. vigor)

vigoáre s. f. – Forță, putere. Lat. vigorem (sec. XIX). – Der. viguros, adj., din fr. vigoureux.

VIGOÁRE f. 1) Forță fizică a unei ființe în plină dezvoltare; putere de viață; vitalitate. 2) Capacitate de a desfășura o activitate intelectuală eficientă. ~ea spiritului. 3): În ~ care este valabil într-o anumită perioadă de timp; aplicat în prezent. [G.-D. vigorii] /<fr. vigueur, lat. vigor, ~oris

vigoare f. 1. puterea de a lucra: a fi în vigoare, se zice de legile sau datinile cari își conservă întreaga lor autoritate; 2. forță fizică (a unei ființe însuflețite, a unei plante); 3. fig. energie: vigoare de stil.

*vigoáre f. (lat. vigor). Forță, putere, vioicĭune: vigoarea tinerețeĭ, (fig.) a imaginațiuniĭ, a stiluluĭ. Energie, tărie: a lucra cu vigoare. Tărie, valoare: vigoarea legilor. A fi în vigoare, a fi robust, (fig.) a avea forța de a face să fiĭ ascultat: legea care era în vigoare atuncĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VIGOARE. Subst. Vigoare, forță, tărie, putere, robustețe, vîrtoșie, virtute (înv. și reg.), vînj (înv. și reg.), vînjoșenie, vînjoșie (rar), vitalitate, sevă (fig.), vlagă, vlavie (înv.), potență, virilitate, bărbăție, voinicie. Vioiciune, dinamism, energie, vivacitate, sprinteneală; tinerețe, prospețime. Sănătate. Întărire, fortificare, oțelire (fig.), călire (fig.). Voinic, voinicel (dim.), voinicuț (dim.), voinicaș, zdrahon (reg.). Adj. Viguros, plin de vigoare, tare, tărișor (dim.), tăricel, puternic, în putere, în puteri, în (toată) puterea (vîrstei), voinic, voinicos, vladnic (înv. și arh.), vîrtos, vînjos, vînos, zdravăn, robust, solid, viril, potent (livr.). Vioi, dinamic, energic, vivace (livr.), sprinten, sprintenel (dim.), sprinteior (pop.), sprințar (pop. și fam.), proaspăt. Întărit, fortificat, oțelit (fig.), călit (fig.). Vb. A fi viguros. A prinde vigoare (putere, tărie etc.), a (se) învigora, a (se) întări, a vînjoșa (rar), a (se) fortifica, a (se) oțeli (fig.), a (se) căli (fig.). Adv. Cu vigoare, cu forță, cu putere, voinicește, zdravăn. V. însănătoșire, sănătate, statură.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

A-ȘI PIERDE VIGOAREA a nu-l mai ține balamalele (pe cineva), a nu-l ține cureaua, a se zaharisi.