Definiția cu ID-ul 965851:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIGOARE. Subst. Vigoare, forță, tărie, putere, robustețe, vîrtoșie, virtute (înv. și reg.), vînj (înv. și reg.), vînjoșenie, vînjoșie (rar), vitalitate, sevă (fig.), vlagă, vlavie (înv.), potență, virilitate, bărbăție, voinicie. Vioiciune, dinamism, energie, vivacitate, sprinteneală; tinerețe, prospețime. Sănătate. Întărire, fortificare, oțelire (fig.), călire (fig.). Voinic, voinicel (dim.), voinicuț (dim.), voinicaș, zdrahon (reg.). Adj. Viguros, plin de vigoare, tare, tărișor (dim.), tăricel, puternic, în putere, în puteri, în (toată) puterea (vîrstei), voinic, voinicos, vladnic (înv. și arh.), vîrtos, vînjos, vînos, zdravăn, robust, solid, viril, potent (livr.). Vioi, dinamic, energic, vivace (livr.), sprinten, sprintenel (dim.), sprinteior (pop.), sprințar (pop. și fam.), proaspăt. Întărit, fortificat, oțelit (fig.), călit (fig.). Vb. A fi viguros. A prinde vigoare (putere, tărie etc.), a (se) învigora, a (se) întări, a vînjoșa (rar), a (se) fortifica, a (se) oțeli (fig.), a (se) căli (fig.). Adv. Cu vigoare, cu forță, cu putere, voinicește, zdravăn. V. însănătoșire, sănătate, statură.