VITALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este viu; intensitate a proceselor de viață; putere de viață, vigoare vitală; energie, forță, dinamism. – Din fr. vitalité, lat. vitalitas, -atis.

vitalitate sf [At: DRĂGHICI, D. 32/14 / Pl: ~tăți /E: fr vitalité, lat vitalitas, -atis] 1 Stare a ceea este viu (1) Si: (îvr) viețuitate (1). 2 Ansamblu de proprietăți caracteristice unui organism viu Si: (îvr) viețuitate (2). 3 Forță vitală (1) Si: dinamism (1). 4 Caracterul a ceea ce manifestă putere de viață, dinamism. 5 (Pex) Capacitate de a se perpetua în timp.

vitalitate s.f. 1 Caracterul, starea a ceea ce este viu; ansamblu de proprietăți caracteristice unui organism viu. Vitalitatea diferitelor țesuturi sau organe ale bătrînilor (PARH.). 2 Putere de viață, vigoare; energie, forță, dinamism. Avem prea mare credință în vitalitatea poporului românesc (EMIN.). 3 Fig. Aptitudine de a trăi, de a dura mult timp. Toate aceste amănunte arată vitalitatea cuvîntului (IORD.). 4 (mar.) Capacitate a unei nave de a pluti după inundarea unor compartimente, de a lupta după ce a fost lovită de inamic. • /<fr. vitalité, lat vitalĭtas, -atis.

VITALITATE, vitalități, s. f. Caracterul a ceea ce este viu; putere de viață, vigoare vitală; energie, forță, dinamism. – Din fr. vitalité, lat. vitalitas, -atis.

VITALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este viu; putere de viață, vigoare vitală. Bogăția folclorului unui popor dovedește vitalitatea lui. BENIUC, P. 6. Vlahuța măsoară cu un ochi gînditor nesfîrșitul cîmp al vieții din care se alege vitalitatea reprezentativă a artistului. VIANU, P. 193. Vindecarea ta e o minune. Ai o vitalitate extraordinară, altfel de mult te-ai plimba în lumea drepților. REBREANU, P. S. 111.

VITALITATE s.f. Putere vitală; vigoare, tărie. [Cf. fr. vitalité, lat. vitalitas].

VITALITATE s. f. 1. putere vitală, energie, vigoare a unui om sau a unui lucru. 2. aptitudine de a trăi, de a dura mult timp. (< fr. vitalité, lat. vitalitas)

VITALITATE f. Caracter vital; putere de viață; vigoare. [G.-D. vitalității] /<fr. vitalité, lat. vitalitas, ~atis

vitalitate f. 1. ceea ce constitue vieața; 2. putere de vieață: vitalitatea unui popor.

*vitalitáte f. (mlat. vitalitas, -átis). Caracteru de a fi vital. Puterea de vĭață: vitalitatea unuĭ popor.

vitalitate s. f., g.-d. art. vitalității

vitalitate s. f., g.-d. art. vitalității

vitalitate s. f., g.-d. art. vitalității; pl. vitalități

VITALITATE s. v. energie.

VITALITATE s. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.)