viforî [At: COD. VOR.² 44^r/14 / V: ~ra (Pzi și: 3 viforă), (îrg) vivo~, (înv) viho~, vihora, (reg) bihori, ~ri (Pzi: 3 ~rește), viora, vivora / Pzi: 3 ~răște / E: vifor] 1 viim A fi vânt puternic (cu ninsoare). 2 viu (D. vânt, furtună etc.) A sufla cu putere. 3 vtim (Înv; c. i. oameni) A-l bate viforul (2). 4 vtu (Reg; c. i. semănături; îf viora) A strica. 5 vt (Înv; fig) A provoca (cuiva) neliniște sufletească.

viforî vb. IV. intr. impers. (pop.) A sufla vînt puternic cu ninsoare; a viscoli. ♦ (intr. unipers.; despre vînt, furtună etc.) A sufla cu putere, a se năpusti cu violență. • prez.ind. pers. 3 -ăște. și vifora vb. I. /vifor + -î.

VIFORÎ, pers. 3 viforăște, vb.. IV. Intranz. A fi furtună, vifor. V. viscoli. Azi-noapte a viforît și a nins. CARAGIALE, O. VII 197. Culcă-te ca să dormim Că n-a nins, n-a viforît: Vînt de vară c-a bătut. TEODORESCU, P. P. 77. – Variantă: vifora, pers. 3 viforează (PĂSCULESCU, L. P. 53, ANT. LIT. POP. I 490), vb. I.

A VIFORÎ pers. 3 ~ăște intranz. pop. A fi vifor; a viscoli; a spulbera. /Din vifor

bihori v vz vifori

vifora v vz viforî

vifori v vz viforî

vihora v vz viforî

vihorî v vz viforî

viora v vz viforî

vivora v vz viforî

vifora vb. I. v. viforî.

VIFORA vb. I v. viforî.

viforî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora; conj. prez. 3 sg. să viforască

viforî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora, perf. s. 3 sg. viforî; conj. prez. 3 sg. să viforască; ger. viforând; part. viforât

viforî vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora; conj. prez. 3 sg. viforască

VIFORÎ vb. 1. v. viscoli. 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)

VIFORÎ vb. 1. a viscoli. (Afară ~.) 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)