2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍFOR, vifore, s. n. (Pop.) Vânt puternic, furtună mare (cu ninsoare); viforniță, viforeală. – Din sl. vihrŭ, bg., sb. vihor.

vifor sn [At: PSALT. HUR. 40v/2 / A și: (îrg) vifor (Pl: ~oare) / V: (îrg) vihor (A și: vihor), vivor (A și: vivor / Pl: vivoare), (reg) sf, vior (A și: vior), viore ss, (îvr) ~ol (A: nct) / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: vsl вихоръ (<вихъръ)] 1 sn (Îrg) Vârtej (1) (de apă). 2 sn (Îrg) Vâltoare (1). 3 sn (Îrg) Volbură (3). 4-5 sn Vârtej (3-4) (de vânt). 6 sn Vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de ploaie), cu rafale violente. 7 av Cu cea mai mare iuțeală. 8 sn (Olt; Ban; mai ales în descântece) Duh rău despre care se crede că pricinuiește anumite afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele Si: (reg) viforoaică, viforoaie. 9 sn (Reg) Nume generic dat unor afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele.

VÍFOR, vifore, s. n. (Pop.) Vânt puternic, furtună (însoțită de ninsoare); viforniță, viforeală. – Din sl. vihrŭ, bg. scr. vihor.

VÍFOR, vifore, s. n. Vînt puternic, furtună, de obicei însoțită de ninsoare. V. viscol, vijelie. Iată-l în lungul anilor de concentrare, putrezind cu plutonul lui sub aceleași ploi, bătut de aceleași vifore. CAMILAR, N. I 31. Noaptea căzuse deplină; iar viforul parcă slăbea și zăpada cădea mai deasă. SADOVEANU, O. VII 365. Viforul șuera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați. HOGAȘ, M. N. 175. ◊ Fig. Au îndurat sărăcie și batjocură... au trecut printr-un vifor de nemulțămiri. SADOVEANU, la CADE. Ei scot din a lor arcuri un vifor de săgeți. ALECSANDRI, O. 216.

VÍFOR ~e n. pop. Ninsoare însoțită de vânt puternic; viscol; spulber; viforniță. /<sl. vihoru

vifor n. furtună (amestecată cu zăpadă); fig. cu ce vifor de urgie năvăliră ’n Românie! AL. [Slav. VIHRŬ, vârtej].

vífor și (vechĭ) víhor n., pl. e și urĭ (bg. vihŭr, d. vsl. vihrŭ, vîrtej, ciclon; rut. vihr și vihor). Furtună de ĭarnă. – În Serbia vívor. V. viscol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vífor (pop.) s. n., pl. vífore


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍFOR s. (MET.) 1. v. viscol. 2. v. furtună.

VIFOR s. (MET.) 1. viforniță, viscol, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot. (În decembrie a fost un ~ cumplit.) 2. furtună, vijelie, (pop.) vîntoasă, (reg.) vîntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vîntăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănțuit ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vífor (-re), s. n.1. Furtună, vînt puternic, vijelie. – 2. Boală nedeterminată. – Var. vivor, vihor. Sl. vihrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 456; Conev 37), cf. bg. vihăr, sb. vihor, mag. vihar.Der. jivur, s. n. (curent; torent, șuvoi), de la var. vivor (Iordan, BF, IX, 143); vicol, s. n. (furtună, vînt mare), în Mold., var. neclară, dar care depinde evident de cuvintele anterioare; viscol, s. n. (furtună, vînt cu zăpadă); viforatic, adj. (furtunos, vijelios); viforî (var. vifori, vivorî), vb. (a fi vifor); viforniță (var. vivorniță), s. f. (vijelie, vîntoasă); viforos, adj. (vertiginos, vijelios; năvalnic); viscoli, vb. (a bate vînt cu ninsoare); viscolitură, s. f. (vînt cu zăpadă); viscolos, adj. (furtunos). Der. propuse pînă acum pentru viscol nu par suficiente (din mag. *veskölni, în loc de veszködni „a fi agitat”, după Scriban, Arhiva, XXX, 286; din mag. viszkol- „a împinge”, după Drăganu, Dacor., V, 377).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIFOR subst. 1. Giforeanu. Gh. act. < gifor < (ghifor) vifor. 2. Viporul, Necula, boier munt., 1582 (Sd XXI 11), cu p < f, ca Stepan < Ștefanos. 3. Prob. Vivăr, Crăciun (BCI VII 31), cu asim. progresivă. 4. Vihorești s. (17 B II 83, 291). 5. Cf. Bihor și Biharea tt., ard.

Intrare: vifor
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vifor
  • viforul
  • viforu‑
plural
  • vifore
  • viforele
genitiv-dativ singular
  • vifor
  • viforului
plural
  • vifore
  • viforelor
vocativ singular
plural
Intrare: Vifor
Vifor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vifor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vifor

  • 1. popular Vânt puternic, furtună mare (cu ninsoare).
    exemple
    • Iată-l în lungul anilor de concentrare, putrezind cu plutonul lui sub aceleași ploi, bătut de aceleași vifore. CAMILAR, N. I 31.
      surse: DLRLC
    • Noaptea căzuse deplină; iar viforul parcă slăbea și zăpada cădea mai deasă. SADOVEANU, O. VII 365.
      surse: DLRLC
    • Viforul șuera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați. HOGAȘ, M. N. 175.
      surse: DLRLC
    • figurat Au îndurat sărăcie și batjocură... au trecut printr-un vifor de nemulțămiri. SADOVEANU, la CADE.
      surse: DLRLC
    • figurat Ei scot din a lor arcuri un vifor de săgeți. ALECSANDRI, O. 216.
      surse: DLRLC

etimologie: