VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.

viezure sm [At: (a. 1492), cf MIHĂILĂ, D. 174 / V: (reg) ~erz~, ~zine, ~zire, ~une, ~ună (Pl: ~une) sf, viezur, ~ră sf, / Pl: ~ri, (reg) ~ sf / E: cuvânt de origine traco-dacă cf alb vjedhullë] 1 Mamifer omnivor din familia mustelidelor, cu trupul greoi, acoperit cu o blană deasă și aspră de culoare cenușie-deschisă, cu două dungi negre, de o parte și de alta a capului, cu gâtul gros, cu capul lunguieț și cu botul ascuțit asemănător cu râtul porcului, cu gheare puternice la picioarele anterioare, cu care își sapă vizuini Si: bursuc, (reg) mălăișcă (Meles meles). 2 (Reg; îe) A-i roade (cuiva) ~a mințile A ajunge într-o stare de confuzie.

viezure s.m. (zool.) Mamifer omnivor, din familia mustelidelor, răspîndit în Europa și în Asia, cu trapul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri, de culoare cenușie, cu două dungi negre, de o parte și de alta a capului, de la nas pînă la urechi, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, avînd un fel de rît asemănător cu al porcului (Meles meles); bursuc. ◊ Compar. (cu aluzie mai ales la vioiciunea animalului sau la obiceiul acestuia de a-și petrece o mare parte a timpului în vizuină) Intra în odaia lui și stătea acolo ca un viezure (CA. PETR.). • pl. -i. și viezur s.m., viezură s.f. /cuv. autoh.; cf. alb. vjedhullë.

VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.

VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer din ordinul carnivorelor, cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri, cu picioarele scurte, cu capul lungăreț, cu un rît asemănător cu al porcului (Meles meles); bursuc. Ca un viezure îți răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Viezurii cu perii suri, lungi și drepți ca țepele. ODOBESCU, S. III 185.

VIÉZURE ~i m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, cu picioare scurte și cu bot lunguieț; bursuc. [Sil. vie-] /Cuv. autoht.

viezure m. Zool. bursuc. [Albanez VIÈDHULĂ, lit. hoț (bursucul trece drept fur de grâne)].

vĭézure m. (vgerm. wisula, ol. wezel, ngerm. wiesel, nevăstuĭcă, de unde și bret. bieuze, castor. D. rom. vine alb. vĭédhulĭă, vĭezure. Cp. cu mazăre și brusture. V. vizuină). Vest. Bursuc, un animal sălbatic plantigrad foarte puturos, maĭ mare și maĭ îndesat de cît dihoru, cu care se înrudește (meles taxus). Ochĭ de vĭezure, ochĭ micĭ și șirețĭ.

iezine sm vz viezure

iezire sm vz viezure

iezune sm vz viezure

iezure sm vz viezure

viezur s.m. v. viezure.

viezură s.f. v. viezure.

viézure (vie-) s. m., pl. viézuri

viézure s. m. (sil. vie-), pl. viézuri

viezure

viezure, -ri.

VIÉZURE s. (ZOOL.; Meles meles) bursuc.

VIEZURE s. (ZOOL.; Meles meles) bursuc.