VIESPAR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

viespar [At: (a. 1703) FN 123 / V: (reg) aves~ sm, văs~ sm, ves~ smn, vias~ (Pl și: viasparuri sn) smn, vicsar, ~prar smn, vipsar, vis~, / Pl: ~i sm, ~e sn / E: viespe + -ar] 1 sm (Ent; pop) Viespe (1) (Vespa vulgaris). 2 sm (Ent; pop; șîc ~-rău) Gărgăun (Vespa crabro). 3 sm (Ent; reg; îf văspar) Bondar (Bombus terrestris). 4 sm (Ent; reg) Streche (Hypoderma bovis). 5 sn, (reg) sm Cuib de viespi (1) Si: viespărie (2), (reg) viespariță (1), viesparniță (1), viespăriță (1). 6 sn, (reg) sm (Pex) Totalitatea viespilor (1) din viespar (5) Si: (reg) viespariță (2), viesparniță (2), viespăriță (2). 7 sn (Fig) Colectivitate de oameni ostili unii față de alții Si: viespărie (3), (reg) viesparniță (3). 8 sn (Fig) Loc în care se află un viespar (7) de oameni. 9 sm Pasăre migratoare, de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roșu, galben, negru și albastru-verzui, cu cioc lung și curbat, cu coadă lungă și ascuțită, care trăiește prin malurile lutoase ale unor ape și care se hrănește mai ales cu albine și viespi Si: albinărel, prigoare, (rar) ploier, (înv; liv) merop, (reg) albinel, furnicar, pietrar, ploiește, ploiete, presură¹, prigorean, prigoruie, viespariță (3), viespăriță (3), ciuma-albinelor, lupul-albinelor, mâncătoare-de-albine (Merops apiaster). 10 sm Pasăre răpitoare, de zi, de mărimea unei găini, brună-întunecată pe spate și brună-deschis pe fața ventrală, care se hrănește mai ales cu viespi și albine Si: (reg) prigoare (Pernis apivorus apivorus).

viespar s.n., s.m. 1 s.n. Cuib de viespi. ◊ Fig. (sugerează ideea de aglomerație dezordonată) Viesparul psihologilor de toate speciile (BLA.). ♦ Fig. Grup, colectivitate de oameni care sînt ostili unii față de alții, dezbinați, învrăjbiți; loc în care se află un asemenea grup. Își desfășura activitatea într-un viespar obositor, enervant. 2 s.m. (entom.) Gărgăun (Vespa crabro). 3 s.m. (ornit.) Pasăre migratoare, de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roșu, galben, negru și albastru-verzui, cu ciocul lung și curbat și cu coada lungă și ascuțită, care se hrănește mai ales cu viespi și albine (Merops apiaster); albinărel, (reg.) viespariță. 4 s.m. (ornit.) Pasăre răpitoare de zi, de mărimea unei găini, cu penajul brun, care se hrănește cu viespi, cu albine, cu bondari și cu alte insecte (Pernis apivorus). • pl. n. -e, m. -i. /viespe + -ar.

VIESPAR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

VIESPAR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari,s. m. Cuib de viespi. Au fost vîrîți într-un tîrg plin nu ca un stup, ci ca un viespar. SADOVEANU, Z. C. 344. (Cu pronunțare regională) Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de vespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. 2. (Entom.) Gărgăun. 3. (Ornit.) Albinărel.

VIESPAR¹ ~e n. Cuib de viespi. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

VIESPAR² ~i m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrănește, mai ales, cu albine și viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

viespar n. 1. cuib de viespe; 2. fig. adunătură de oameni răi: să scape de viespar. ║ m. Zool. Munt. prigoare (care se nutrește cu viespi).

vĭespár (vest) și vespár (est) n., pl. e (d. vĭespe). Cuĭb de vĭespĭ. Fig. Societate plină de discordie și răutate: a cădea într’un vĭespar. S. m. (neol. după fr. guépier). Prigoare.

văspar sm vz viespar

vespar sm vz viespar

viaspar sm vz viespar

vicsar sm vz viespar

viesprar smn vz viespar

vipsar sf vz viespar

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].

vespár, V. vĭespar.

viespar¹ (cuib de viespi) s. n., pl. viespare

viespar² (insectă, pasăre) s. m., pl. viespari

viespar¹ (insectă, pasăre) s. m., pl. viespari

viespar² (cuib de viespi) s. n., pl. viespare

viespar (insectă, pasăre) s. m., pl. viespari

viespar (cuib de viespi) s. n., pl. viespare

viespar.

VIESPAR s. v. bărzăun, gărgăun.

VIESPAR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.

viespar s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN.

VIESPAR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, prigorie, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.