viespar s.n., s.m. 1 s.n. Cuib de viespi. ◊ Fig. (sugerează ideea de aglomerație dezordonată) Viesparul psihologilor de toate speciile (BLA.). ♦ Fig. Grup, colectivitate de oameni care sînt ostili unii față de alții, dezbinați, învrăjbiți; loc în care se află un asemenea grup. Își desfășura activitatea într-un viespar obositor, enervant. 2 s.m. (entom.) Gărgăun (Vespa crabro). 3 s.m. (ornit.) Pasăre migratoare, de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roșu, galben, negru și albastru-verzui, cu ciocul lung și curbat și cu coada lungă și ascuțită, care se hrănește mai ales cu viespi și albine (Merops apiaster); albinărel, (reg.) viespariță. 4 s.m. (ornit.) Pasăre răpitoare de zi, de mărimea unei găini, cu penajul brun, care se hrănește cu viespi, cu albine, cu bondari și cu alte insecte (Pernis apivorus). • pl. n. -e, m. -i. /viespe + -ar.