2 intrări

15 definiții

VÍCOL s. n. v. viscol.

vícol, vicóle, s.n. (reg.) viscol.

vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vícol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.

víscol s. n., pl. víscole

víscol s. n., pl. víscole

VÍSCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.

VÍSCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.

viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].

víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VICOL subst. (viscol). 1. – (Tec I; Glos); -ul, Ioniță răzeș mold. 2. Hicol (Isp III1; 16 A IV 56).

VÍSCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeálă, (înv. și reg.) spărgắu, (prin Ban.) vicodól, (Mold. și Bucov.) vicolitúră, (Bucov.) vicólniță, (Transilv.) vócot.

Intrare: Vicol
Vicol
nume propriu (I3)
Intrare: viscol
viscol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular viscol viscolul
plural viscole viscolele
genitiv-dativ singular viscol viscolului
plural viscole viscolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vicol vicolul
plural vicole vicolele
genitiv-dativ singular vicol vicolului
plural vicole vicolelor
vocativ singular
plural
viscol2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular viscol viscolul
plural viscoli viscolii
genitiv-dativ singular viscol viscolului
plural viscoli viscolilor
vocativ singular
plural

viscol vicol

  • 1. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: spulber vifor 6 exemple
    exemple
    • Se muncea să-și scuture zăpada cîtă i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128.
      surse: DLRLC
    • Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55.
      surse: DLRLC
    • Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176.
      surse: DLRLC
    • figurat Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222.
      surse: DLRLC
    • figurat Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147.
      surse: DLRLC

etimologie: