15 definiții pentru vibrant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.

vibrant, ~ă [At: MARIN, F. 25/17 / Pl: ~nți, ~e / E: fr vibrant] 1 a (D. corpuri, obiecte, părți ale obiectelor etc.) Care vibrează (1) Si: vibratil (1), vibrator2 (1), vibratoriu (4), (asr) vibrând (1). 2 a (D. sunete, melodii etc.) Care are modulații Si: vibrator2 (3). 3 a (D. sunete, melodii etc.) Care răsună (ca un ecou) Si: vibrator2 (4). 4-5 sf, a (Fon) (Consoană lichidă) care se pronunță printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a apexului. 6 a (D. glas) Care are o sonoritate cu variații de ton sau cu modulații (din cauza unei anumite stări sufletești, a unei emoții puternice etc.). 7 a (Fig; d. oameni) Care este stăpânit de o emoție puternică Si: (rar) vibratil (3), vibrator2 (8). 8 a (Fig; d. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează o emoție puternică Si: emoționant, impresionant, patetic, vibrator2 (9), vibratoriu (5).

VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.

VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează; p. ext. care produce sunete puternice (v. răsunător). Dinăuntrul apelor [Oltului] încep să se audă chemările lungi, vibrante... ale trimbiților metalice. BOGZA, C. O. 126. Acea voce mlădioasă și vibrantă care mergea de la cîntec pînă la tunet. SADOVEANU, E. 158. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană care se rostește prin atingerea ușoară a vîrfului limbii de alveolele incisivilor superiori, ceea ce formează succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. Fig. Care face să vibreze, care pune în mișcare sentimente; emoționant, impresionant. Declarația lui vibrantă, străbătută de mîndrie stăpînită... încălzi pe arhiduce și-i făcu bucurie. VORNIC, P. 113. 3. Care se manifestă puternic, plin de viață. Era o făptură vibrantă de energie. C. PETRESCU, C. V. 207.

VIBRÁNT, -Ă adj. 1. Care vibrează, care produce sunete. ◊ (Fon.) Consoană vibrantă (și s.f.) = consoană produsă prin atingerea ușoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. (Fig.) Emoționant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].

VIBRÁNT, -Ă adj. 1. care vibrează, care produce sunete. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea ușoară a alveolelor incisivilor superiori. 2. (fig.) care face să vibreze; emoționant, patetic. (< fr. vibrant)

VIBRÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vibrează; cu proprietatea de a vibra. 2) Care produce vibrații; producător de vibrații. ◊ Consoană ~tă consoană lichidă formată prin vibrarea unor părți ale aparatului articulator (a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii). 3) fig. Care exprimă o emoție foarte puternică; cu proprietatea de a emoționa puternic. [Sil. vi-brant] /<fr. vibrant

vibrant a. care vibrează, pus în vibrațiune: vibranta lui cântare Al,; voce vibrantă, tare și puternică.

*vibránt, -ă (lat. vibrans, -ántis, fr. vibrant). Care vibrează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vibránt (vi-brant) adj. m., pl. vibránți; f. vibrántă, pl. vibránte

vibránt adj. m. (sil. -brant), pl. vibránți; f. sg. vibrántă, pl. vibránte

vibrántă (vi-bran-) s. f., g.-d. art. vibrántei; pl. vibránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIBRÁNT adj. 1. tremurător, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. v. înduioșător.

VIBRANT adj. 1. tremurător, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIBRÁNT, -Ă adj. (cf. fr. vibrant): în sintagma consoană vibrantă (v.).

Intrare: vibrant
vibrant adjectiv
  • silabație: vi-brant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibrant
  • vibrantul
  • vibrantu‑
  • vibrantă
  • vibranta
plural
  • vibranți
  • vibranții
  • vibrante
  • vibrantele
genitiv-dativ singular
  • vibrant
  • vibrantului
  • vibrante
  • vibrantei
plural
  • vibranți
  • vibranților
  • vibrante
  • vibrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vibrant

  • 1. Care vibrează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vibrator (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Dinăuntrul apelor [Oltului] încep să se audă chemările lungi, vibrante... ale trîmbiților metalice. BOGZA, C. O. 126.
      surse: DLRLC
    • Acea voce mlădioasă și vibrantă care mergea de la cîntec pînă la tunet. SADOVEANU, E. 158.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care produce sunete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: răsunător
    • 1.2. (și) substantivat feminin Consoană vibrantă = consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: emoționant impresionant patetic un exemplu
    exemple
    • Declarația lui vibrantă, străbătută de mîndrie stăpînită... încălzi pe arhiduce și-i făcu bucurie. VORNIC, P. 113.
      surse: DLRLC
  • 3. Care se manifestă puternic, plin de viață.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Era o făptură vibrantă de energie. C. PETRESCU, C. V. 207.
      surse: DLRLC

etimologie: