vibrant, -ă adj. 1 (despre corpuri, obiecte, părți ale lor etc.) Care vibrează; vibrator. ♦ Ext. Care produce sunete. 2 (despre sunete, melodii etc.) Care vibrează. Amplificația sunetelor devenea vibrantă (CĂL.). ◊ (fon.) Consoană vibrantă (și subst. f.) = consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vîrfului limbii. ♦ (despre glas) Care are o sonoritate cu variații de ton sau cu modulații (din cauza unei anumite stări sufletești, a unei emoții puternice etc.). 3 Fig. (despre oameni sau despre firea, temperamentul etc. ale lor) Care este stăpînit de o emoție puternică; care trăiește intens un eveniment, o situație etc.; care se manifestă, care se exteriorizează cu putere. ♦ (despre sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. Versurile sale de dragoste sînt vibrante (CĂL.). • pl. -ți, -te. /<fr. vibrant.