15 definiții pentru vexa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A jigni, a ofensa; a contraria. O vexase pur și simplu. CĂLINESCU, E. O. II 20.

VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].

VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)

A VEXÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer

*vexéz v. tr. (lat. vexare, d. vehere, vectum, *vexum, a trage). Lovesc pin dispozițiunĭ rele: a vexa negoțu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vexá (a ~) vb., ind. prez. 3 vexeáză

vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. și pl. vexeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

vexa vb. v. INSULTA. JIGNI. OFENSA. ULTRAGIA.

VEXA vb. a contraria, a șoca, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)

Intrare: vexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vexa
  • vexare
  • vexat
  • vexatu‑
  • vexând
  • vexându‑
singular plural
  • vexea
  • vexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vexez
(să)
  • vexez
  • vexam
  • vexai
  • vexasem
a II-a (tu)
  • vexezi
(să)
  • vexezi
  • vexai
  • vexași
  • vexaseși
a III-a (el, ea)
  • vexea
(să)
  • vexeze
  • vexa
  • vexă
  • vexase
plural I (noi)
  • vexăm
(să)
  • vexăm
  • vexam
  • vexarăm
  • vexaserăm
  • vexasem
a II-a (voi)
  • vexați
(să)
  • vexați
  • vexați
  • vexarăți
  • vexaserăți
  • vexaseți
a III-a (ei, ele)
  • vexea
(să)
  • vexeze
  • vexau
  • vexa
  • vexaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vexa

etimologie: