3 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERS, versuri, s. n. Unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme și determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor; fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii; p. ext. (la pl.) poezie. – Din fr. vers, lat. versus.

VERS, versuri, s. n. Unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme și determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor; fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii; p. ext. (la pl.) poezie. – Din fr. vers, lat. versus.

vers sn [At: (a. 1777) GCR II, 111/30 / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: lat versus, fr vers, it verso] 1 Unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme și determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor Si: (înv) verș (1). 2 Rând dintr-un text poetic, corespunzător unui vers (1) Si: (înv) verș (2). 3 (Lpl) Lucrare literară în versuri (1) Si: poezie. 4 Ansamblu de poezii (reunite într-un volum). 5-6 (Lsg) Versificație (2-3). 7 (Îvr) Verset (1).

vers s.n. 1 Unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau din mai multe cuvinte, potrivit unei scheme ritmice, determinată fie de cantitatea silabelor (vers metric, specific poeziei antice grecești și latine), fie de accent (vers ritmic, specific poeziei române, germane etc.), fie de numărul silabelor (vers silabic, specific poeziei franceze); (înv.) verș. ◊ Vers adonic v. adonic. Vers alb v. alb. Vers alcaic v. alcaic. Vers alexandrin v. alexandrin. Vers anacreontic v. anacreontic. Vers cronistic v. cronistic. Vers eroic v. eroic. Vers ionic v. ionic. Versuri leonine v. leonin. Versuri libere v. liber. Vers safic v. safic. Vers saturnian v. saturnian. Vers senar v. senar. Vers silabic v. silabic. Vers spondaic v. spondaic. Vers trohaic v. trohaic. ♦ Rînd dintr-un text, corespunzător unui asemenea segment. A șters un vers de pe pagina scrisă. 2 (la pl.) Lucrare literară în versuri; ansamblu de asemenea lucrări; poezie. E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai de spus (EMIN.). 3 (la sg.) (Manieră caracteristică de) exprimare (artistică) în versuri; versificație. Versul românesc nu trecuse... de forme naive, stîngace (SADOV.). ◊ Colect A românilor virtute... prin versul tău să-nvie (ASACHI). ♦ (Manieră de) realizare artistică a versurilor. Am luat de model versul italian (ASACHl). 4 (înv.) Verset. Cărțile biblice-s împărțite... în versuri, însă aceste versuri n-au nici metru, nici cadență (LAU.). • pl. -uri. /<lat. versus, -us, fr. vers, it. verso.

VERS2, versuri, s. n. Fiecare dintre rîndurile unei poezii, alcătuit dintr-un șir de cuvinte cu un număr determinat de silabe, ordonate în unități ritmice și (de obicei) rimînd într-o anumită ordine; p. ext. (la pl.) poezie. V. stih. Versurile «în grădină» și mai ales «Fantazii» sînt unice în literatura romînească. SADOVEANU, E. 173. E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. EMINESCU, O. I 226. Scrie frumos romînește în proză și în versuri. RUSSO, S. 52. ◊ Vers alexandrin v. alexandrin. Versuri albe = poezie compusă din versuri care nu rimează între ele. Versuri libere v. liber 2 (3).

VERS s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte așezate potrivit anumitor reguli de măsură și de cadență și formând un rând dintr-o poezie. 2. Poezie; stih. [< lat. versus, cf. it. verso, fr. vers].

VERS s. n. ansamblu de cuvinte dispuse potrivit anumitor reguli de măsură și de cadență și formând un rând dintr-o poezie. ◊ (p. ext.; pl.) poezie. (< fr. vers, lat. versus)

VERS ~uri n. 1) Rând de poezie format dintr-un șir de cuvinte, așezate potrivit unor anumite reguli de măsură și cadență. 2) Scurtă creație literară în versuri; poezie. ◊ ~uri libere versuri care au diferite măsuri. ~uri albe a) versuri fără rimă; b) poezie conținând astfel de versuri. /<lat. versus, fr. vers, it. verso

vers n. șir de vorbe măsurate și cadențate după regule fixe și determinate: versuri libere, de diferite măsuri; versuri albe, nerimate. V. viers.

2) *vers n., pl. urĭ (lat. versus, d. vertere, a întoarce, a învîrti. V. vĭers, vărs). Șir, (rînd) de poezie (odinioară stih). Versurĭ albe, versurĭ fără rimă, și decĭ fără păreche. – La vechiĭ Romanĭ și Grecĭ, versurile eraŭ metrice, adică după cantitatea lungă orĭ scurtă a silabelor. La popoarele de azĭ, versurile-s ritmice (adică se consideră accentu și număru silabelor) și rimate, ĭar la Francejĭ nu se consideră decît număru silabelor și rima.

GHIERS s. n. v. viers.

VIERS, viersuri, s. n. (Pop.) 1. Melodie, cântec, arie. 2. Glas, voce; timbru al vocii. [Var.: (pop.) ghiers s. n.] – Lat. versus.

verș sn [At: PRAV. 249 / V: (îrg) vie~, (înv) virș / Pl: ~uri / E: mg vers, pn wiersz (înv) wirsz)] 1 (Îrg) Compunere în versuri (1) (cu caracter ocazional, de obicei însoțită de melodie). 2-3 (Înv) Vers (1-2). 4 (Înv) Verset (1). 5 (Trs; lpl; în construcții cu valoare de na) Dată.

viers sn [At: DOSOFTEI, O. I, 74 / V: (pop) ghie~ / Pl: ~uri / E: ml versus] 1 (Pop) Melodie (în timpul executării ei). 2 (Pop) Executare a unei compoziții muzicale. 3 (Pop) Sonoritate melodioasă a vocii. 4 (Pop) Timbru vocal. 5 (Pop) Glas (1). 6 (Îvr; îlav) Cu ~ viu Prin viu grai. 7 (Pop) Sunet caracteristic scos de unele păsări. 8 (Pop) Succesiune melodioasă de viersuri (7). 9 (Pop) Strigăt scos de unele animale. 10 (Pop) Sunet melodios produs de instrumente muzicale. 11 (Trs; Mar) Sunet produs de clopote. 12 (Îvr) Intonație.

verș s.n. (înv.) 1 Compunere în versuri (cu caracter ocazional, de obicei însoțită de melodie). 2 Vers. 3 Verset. • pl. -uri. și (înv., reg.) vierș s.n. /<magh. vers, pol. wiersz.

viers s.n. (pop.) 1 Melodie (în timpul executării ei), cîntec, arie. Îi plăcea să asculte... viersul ce scotea din fluier un ciobănaș (ISP.). 2 Glas, voce; timbru vocal, sonoritate melodioasă a vocii. Avea un viers frumos și tremurător (SADOV.). ♦ Sunet caracteristic scos de unele păsări; succesiune melodioasă de asemenea sunete. Pasărea se părea a fi mută, căci nu da nici un viers (ISP.). ♦ Sunet melodios produs de instrumente muzicale. Să capete și el viersul acestor instrumente (MARI.). • pl. -uri. /lat. vĕrsum.

VIERS, viersuri, s. n. (Pop.) 1. Melodie, cântec, arie3. 2. Glas, voce; timbru al vocii. [Var.: (pop.) ghiers s. n.] – Lat. versus.

arată toate definițiile

Intrare: vers
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vers
  • versul
  • versu‑
plural
  • versuri
  • versurile
genitiv-dativ singular
  • vers
  • versului
plural
  • versuri
  • versurilor
vocativ singular
plural
ghiers
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: verș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ve
  • verșul
  • verșu‑
plural
  • verșuri
  • verșurile
genitiv-dativ singular
  • ve
  • verșului
plural
  • verșuri
  • verșurilor
vocativ singular
plural
Intrare: viers
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viers
  • viersul
  • viersu‑
plural
  • viersuri
  • viersurile
genitiv-dativ singular
  • viers
  • viersului
plural
  • viersuri
  • viersurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vers
  • versul
  • versu‑
plural
  • versuri
  • versurile
genitiv-dativ singular
  • vers
  • versului
plural
  • versuri
  • versurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiers
  • ghiersul
  • ghiersu‑
plural
  • ghiersuri
  • ghiersurile
genitiv-dativ singular
  • ghiers
  • ghiersului
plural
  • ghiersuri
  • ghiersurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vers ghiers

  • 1. Unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme și determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor; fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN diminutive: versurel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Versurile «În grădină» și mai ales «Fantazii» sînt unice în literatura romînească. SADOVEANU, E. 173.
      surse: DLRLC
    • E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. EMINESCU, O. I 226.
      surse: DLRLC
    • Scrie frumos romînește în proză și în versuri. RUSSO, S. 52.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (la) plural Scurtă creație literară în versuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX sinonime: poezie stih (s.n.)
    • 1.2. Vers (?) alexandrin (?).
      surse: DLRLC
    • 1.3. Versuri albe = poezie compusă din versuri care nu rimează între ele.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.4. Versuri libere (3.2.) = versuri care au diferite măsuri.
      surse: DLRLC NODEX

etimologie:

viers vers ghiers popular

  • exemple
    • O trișcă suna și-i răspundea de departe viers de doină. CAMILAR, N. i 107.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ciripitul melodios al păsărilor.
      exemple
      • Mierla cîntă-n vers subțire Pentru-a noastră despărțire. ȘEZ. III 53.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Sunetul instrumentelor muzicale.
      exemple
      • După trei luni i se dă pruncului... apă petrecută printr-un fluier sau clarinetă, anume ca să capete și el versul acestor instrumente. MARIAN, NA. 421.
        surse: DLRLC
  • 2. Timbru al vocii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: glas voce attach_file 3 exemple
    exemple
    • Avea un viers frumos și tremurător de te pătrundea la inimă. SADOVEANU, O. VI 89.
      surse: DLRLC
    • Fetele nu umblă cu colindul... Și fiindcă uneori nu se învoiesc cu aceasta... se îmbracă băiețește și gustul tot și-l fac. Le dă însă de gol viersul. PAMFILE, CR. 48.
      surse: DLRLC
    • Un viers sonor și dulce, dar plin de întristare Lasă să se auză în noapte o cîntare. BOLINTINEANU, O. 6.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar Strigătul unor animale.
      exemple
      • Șoarecele, auzind acel groaznic viers [al leului] au alergat și îndată cunoscu pre făcătoriul de bine al său. ȚICHINDEAL, F. 37.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Deacă părerea noastră va fi justă și deacă viersul nostru va fi convingător, atunci culpeșul își va simți vina și se va îndrepta. ODOBESCU, S. I 504.
        surse: DLRLC

etimologie: