verș sn [At: PRAV. 249 / V: (îrg) vie~, (înv) virș / Pl: ~uri / E: mg vers, pn wiersz (înv) wirsz)] 1 (Îrg) Compunere în versuri (1) (cu caracter ocazional, de obicei însoțită de melodie). 2-3 (Înv) Vers (1-2). 4 (Înv) Verset (1). 5 (Trs; lpl; în construcții cu valoare de na) Dată.

verș s.n. (înv.) 1 Compunere în versuri (cu caracter ocazional, de obicei însoțită de melodie). 2 Vers. 3 Verset. • pl. -uri. și (înv., reg.) vierș s.n. /<magh. vers, pol. wiersz.

vierș sn vz verș

virș sn vz verș

vierș s.n. v. verș.

VERȘ s. v. poezie, stihuri, vers, versuri.

verș s. v. POEZIE. STIHURI. VERS. VERSURI.

verș 1. Cântec de origine cărturărească (creat inițial de dascăli și cantori*, mai târziu de țărani, în același stil), cu tematică religioasă, executat în grup, de bărbați (sau mixt), la înmormântare. Versurile (2) octosilabice, grupate în strofe (uneori cu rime încrucișate) sunt asociate cu melodii religioase sau de influență pop. Uneori împrumută texte din literatură (Bolintineanu: „O fată tânără pe patul morții” etc.). 2. Cântec de origine semi-cultă, cu text religios („al lui Teodor”, „al lui Haralamvie”,„al lui Adam” etc.), executat, de obicei, de țăranii bătrâni, în Transilvania, Banat și sporadic în Câmpia Dunării. Cel mai vechi v. datează din sec. 17. 3. Cântec liric (ex. „v. străinătății” etc.); v. cântec (I). 4. Caiet (sau foaie volantă) pe care țăranii din Transilvania își scriu textele cântecelor.

verș, verșuri, s.n. – (reg.) Text versificat care se cântă la înmormântare; bocet. – Din magh. vers „vers, poezie”, pol. wiersz „vers” (MDA).

verș, -uri, s.n. – Text versificat care se cântă la înmormântare; bocet. – Din magh. vers, pol. wiersz (MDA).