2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. – V. verifica.

VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. – V. verifica.

verificare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~cări / E: verifica] 1 Examinare a unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. prin confruntare lor cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite în prealabil, pentru a căpăta certitudinea asupra exactității lor Si: (înv) verificație (1). 2 Stabilire a autenticității unui fapt, a unei ipoteze etc. Si: (înv) verificație (2). 3 Cercetare întreprinsă pentru a constata dacă ceva corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc. Si: control (1), (înv) verificație (3). 4 Încercare a unei mașini, a unui aparat, a unui ansamblu tehnic etc. pentru a constata buna lor funcționare, însușirile lor tehnice etc. Si: probă. 5 (Mat) Efectuare a unei operații sau a unui număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret) Si: (înv) verificație (4). 6 (Mat) Probă (prin calcul) a exactității unui număr sau a unei operații Si: (înv) verificație (5). 7 Cercetare a activității (profesionale a) unei persoane pentru a constata în ce măsură corespunde funcției pe care o deține. 8 (Spc) Examinare a cunoștințelor (într-un anumit domeniu). 9 (Spc) Examen (parțial).

VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. 1. Examinare, supunere la control, probare a exactității. Cînd se va face verificarea titlurilor, cum vom proba un venit de 400 galbeni? ALECSANDRI, T. 1736. 2. Analizare a activității unei persoane pentru a constata dacă ea corespunde sarcinii sau calității pe care o are.

VERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [< verifica].

VERIFICÁ, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.

verifica [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) verifia / Pzi: verific / E: lat verificare, fr vérifier] 1 vt A se asigura de exactitatea unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. prin confruntarea acestora cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite în prealabil. 2 vt A confirma autenticitatea unui fapt, a unei afirmații etc. 3 vr (D. persoane) A se dovedi într-un anumit fel. 4 vt A supune unei analize pentru a constata dacă ceva corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date Si: a controla (1). 5 vt (C. i. mașini, aparate, ansambluri tehnice etc.) A proba pentru a constata buna lor funcționare, însușirile lor tehnice etc. 6 vt (Mat) A efectua o operație sau un număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret). 7 vt (Mat) A proba (prin calcul) exactitatea unui număr sau a unei operații. 8 vt (C. i. texte scrise, procedee artistice etc.) A revizui. 9 vt (Rar; pex; c. i. instituții) A inspecta. 10 vt A cerceta pe cineva pentru a constata în ce măsură corespunde funcției pe care o deține. 11 vt A analiza atitudinea, afirmațiile etc. cuiva prin confruntare cu faptele, cu evenimentele la care a participat etc.

verificațiune sf vz verificație

VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.

VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla, a examina pentru a constata dacă corespunde adevărului, realității sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foițele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211. Deschideam abecedarul și-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113. Trebuie să verifice faptele, să aibă o explicare, să se lumineze. BART, E. 215. Refl. pas. Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva, pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține.

VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier, lat. verificare)

A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăți, teze, afirmații) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcției pe care o deține sau care i se acordă. /<lat. verificare, fr. vérifier

verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.

*verífic, a v. tr. (mlat. veri-fico, -ficáre, d. verus, adevărat, și facere, a face). Controlez, cercetez dacă e adevărat orĭ exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea.

*verificațiúne (lat. verificátio, -ónis). Acțiunea de a verifica. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verificáre s. f., g.-d. art. verificắrii; pl. verificắri

verificáre s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări

verificá (a ~) vb., ind. prez. 3 verífică

verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg. și pl. verífică; conj. prez. 3 sg. și pl. verífice

verifica (ind. prez. 3 sg. și pl. verifică)

arată toate definițiile

Intrare: verificare
verificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verificare
  • verificarea
plural
  • verificări
  • verificările
genitiv-dativ singular
  • verificări
  • verificării
plural
  • verificări
  • verificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: verifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • verifica
  • verificare
  • verificat
  • verificatu‑
  • verificând
  • verificându‑
singular plural
  • verifică
  • verificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • verific
(să)
  • verific
  • verificam
  • verificai
  • verificasem
a II-a (tu)
  • verifici
(să)
  • verifici
  • verificai
  • verificași
  • verificaseși
a III-a (el, ea)
  • verifică
(să)
  • verifice
  • verifica
  • verifică
  • verificase
plural I (noi)
  • verificăm
(să)
  • verificăm
  • verificam
  • verificarăm
  • verificaserăm
  • verificasem
a II-a (voi)
  • verificați
(să)
  • verificați
  • verificați
  • verificarăți
  • verificaserăți
  • verificaseți
a III-a (ei, ele)
  • verifică
(să)
  • verifice
  • verificau
  • verifica
  • verificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verificare

  • 1. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: control probă
    • 1.1. Examinare, supunere la control, probare a exactității.
      surse: DLRLC sinonime: examinare un exemplu
      exemple
      • Cînd se va face verificarea titlurilor, cum vom proba un venit de 400 galbeni? ALECSANDRI, T. 1736.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Analizare a activității unei persoane pentru a constata dacă ea corespunde sarcinii sau calității pe care o are.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi verifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

verifica

  • 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: controla 4 exemple
    exemple
    • Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foițele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211.
      surse: DLRLC
    • Deschideam abecedarul și-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să verifice faptele, să aibă o explicare, să se lumineze. BART, E. 215.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161.
      surse: DLRLC
  • 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: examina

etimologie: