3 intrări
52 de definiții
din care- explicative (36)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERBAL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.
VERBAL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
verbal, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr verbal, lat verbalis, -e] 1 (Îoc scris) Care se comunică prin viu grai Si: oral. 2 (Îoc scris) Care caracterizează vorbirea Si: oral. 3 (Îs) Notă ~ă Notă a unui guvern, a unui stat, predată ambasadorului unui stat străin, nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 4 Care privește cuvintele ca mijloc de exprimare a unei idei, a unei creații etc. 5 Care se exprimă cu ajutorul cuvintelor. 6 (Grm) Care aparține verbului (1). 7 (Grm) Care provine dintr-un verb. 8 (Grm; îs) Flexiune ~ă Conjugare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbal,-ă adj. 1 (în opoz. cu „scris”) Care se face sau care se transmite prin viu grai; care caracterizează limba vorbită, vorbirea; oral. ◊ (adv.) Vrea să discute și să rezolve verbal disputa. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, predată ambasadorului unui stat străin, echivalentă cu o declarație orală. Proces-verbal v. proces. 2 Care privește cuvintele ca mijloc sau fel de exprimare a unei idei, a unei creații etc. Fraza scriitorului prezintă o mare imaginație verbală. ♦ (despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care se exprimă cu ajutorul cuvintelor. Patriotismul verbal este o boală rușinoasă (SADOV.). ◊ Flux verbal v. flux. 3 (gram.) Care aparține verbului, referitor la verb, al verbului; care provine dintr-un verb, de verb. De la un verb se pot crea mai multe abstracte verbale. ◊ Flexiune verbală = conjugare. Abstract verbal v. abstract. Predicat verbal v. predicat. • pl. -i, -e. /<fr. verbal, lat. verbalis, -e.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERBAL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face prin viu grai sau se transmite oral, din gură în gură; (în opoziție cu scris) care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. (Adverbial) Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. D. ZAMFIRESCU, R. 161. ◊ (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. ◊ Compus: proces- verbal v. proces. ♦ Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282. 2. (În expr.) Surditate verbală v. surditate. 3. Care aparține verbului, privitor la verb. Forme verbale. ▭ În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, F. L. 180.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VERBAL, -Ă adj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERBAL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ notă ~ă = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune ~ă = conjugare (1). ◊ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VERBAL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de un verb; propriu verbului. Desinență ~ă. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuțiune ~ă. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERBAL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie ~ă. ◊ Notă ~ă notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, lat. verbalis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verbal a. 1. rostit din gură, iar nu dat în scris: promisiune verbală; 2. Gram. propriu verbului, ce provine dela un verb: adjectiv verbal. V. proces.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*verbál, -ă adj. (lat. verbalis). Oral, din gură: declarațiune verbală. Gram. De verb, al verbuluĭ: formă verbală. Provenit din verb: adjectiv, substantiv verbal. Adv. Din gură (nu în scris): a promite verbal. V. proces.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCES, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțes s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
velvăr sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
velver sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbăl sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbel sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verv sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vervăl sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vervăr sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vervel sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verven sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verver sn [At: (a. 1787) FURNICĂ, I. C. 145 / V: ~el, ~văr, ~văl (Pl și: ~vle), ~vor, verv, ~en, ~rbel, ~rbăl, velv~, velvăr, vever, virvăr / Pl: ~e / E: săs werwel cf ger Wirbel] (Olt; Trs) Mâner (1) la ușă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vervor sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vever sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viever sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
virvăr2 sn vz verver
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vérver s.n. (reg.) Mîner (la ușă). • pl. -e. /<săs. werwel; cf. germ. Wirbel.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
PROCES, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de operații, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ◊ Proces de producție = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relații reciproce determinate și acționează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricație; Proces de fabricație = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri – Var.: (înv.) proțes s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
PROCES, procese, s. n. 1. Mersul, desfășurarea sau evoluția unui fenomen, a unui eveniment etc.; transformare succesivă în starea unui lucru; prefacere. Fără îndoială că și în procesul de creație... sensibilitatea artistului este de o importanță foarte mare. V. ROM. decembrie 1950, 185. Întrecerea – vorbi mai departe Andrei – înseamnă în primul rînd organizarea procesului de producție. MIHALE, O. 201. Se pot urmări diferite procese tehnologice, cum adică dintr-o bucată de oțel a ieșit o cheie franceză, I. BOTEZ, ȘC. 223. ♦ Șir de operații sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare sau o transformare fizico-chimică. 2. Pricină supusă dezbaterilor unei instanțe judiciare. De cinci sute de ani cele două sate se judecă și procesul trece din generație în generație. BOGZA, C. O. 298. Radu Comșa... pledă cîteva procese fără însemnătate. C. PETRESCU, Î. II 179. Cu o zi înainte fusese la judecătorie un proces care stîrnise tot tîrgul. I. BOTEZ, ȘC. 96. Procesul n-a durat decît o jumătate de oră. BUJOR, S. 146. ◊ Proces de conștiință v. conștiință. ◊ Expr. A face (sau a intenta) (cuiva) proces = a da (pe cineva) în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica sever (pe cineva sau ceva). Fratele îi făcea procesul unei pălării, care nici măcar nu era un model. C. PETRESCU, C. V. 95. A-i face cuiva proces de intenții = a învinui pe cineva pentru intenții pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces de conștiință = a-și analiza (regretînd) anumite atitudini sau acțiuni; a se căi (de ceva). 3. Compus: proces-verbal = a) act cu caracter oficial în care se consemnează un fapt. La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate. B. O. 1953, 5. Am întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. Furierii, căpitanii, încheiau procese-verbale, dădeau și luau în primire. SADOVEANU, O. VI 271; b) act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărîrile unei adunări constituite. În procesul-verbal al adunării generale se va arăta în mod obligatoriu numărul membrilor prezenți la ședință. STAT. GOSP. aAGR. 22. – Pl. și: (învechit) procesuri (NEGRUZZI, S. I 44). – Variante: (învechit) proțes (NEGRUZZI, S. I 303, COGĂLNICEANU, S. 218, RUSSO, S. 160), (regional) procest (DUMITRIU, B. F. 19, MAT. FOLK. 250) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VERVER, ververe, s. n. (Regional) Clanță, clampă, ivăr.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VERVER, ververe, s. n. (Reg.) Clanță, clampă, ivăr la ușă. – Comp. germ. Wirbel.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PROCES s.n. 1. Mers, evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui eveniment etc.). ♦ Prefacere, transformare succesivă, progresivă. 2. (Jur.) Activitatea pe care o desfășoară o instanță judecătorească în legătură cu soluționarea unei cauze de natură penală, civilă etc. ◊ A intenta un proces = a da în judecată (pe cineva). 3. Proces-verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărîrilor dintr-o ședință. [Pl. -se, -suri. / < fr. procès, processus, germ. Processus < lat. processus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCES s. n. 1. mers, evoluție, desfășurare (a unui fenomen, eveniment etc.). ◊ prefacere, transformare progresivă. 2. activitate desfășurată de organele judiciare în legătură cu soluționarea unei cauze. 3. pricină supusă spre soluționare unei instanțe judecătorești. 4. ~ -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință. (< fr. procès, lat. processus, it. processo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROCES ~e n. 1) Desfășurare în timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) Succesiune de acțiuni sau de operații prin care se realizează o lucrare. ◊ ~-verbal document în care este notat pe scurt conținutul discuțiilor desfășurate și a hotărârilor adoptate la o adunare sau ședință ori prin care se consemnează o constatare, un acord etc. 3) jur. Acțiune pentru care cineva apare în fața judecății; cauză. /<fr. proces, lat. processus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
proces-verbal n. 1. act prin care un comisar constată un fapt, un delict; 2. darea de seamă a unei ședințe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ívăr și ívor n., pl. ere, ore (din livăr. Cp. și cu sîrb. bg. rut. iver, așchie). Vest. Mîneru pe care puĭ mîna și apeșĭ cînd deschizĭ și închizĭ o ușă cu broască. – În Trans. și vérver, vélvăr (cp. cu sas. virvl, vervl, germ. wirbel. Dac. 3, 745). V. clanță, retez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vérver, V. ivăr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
verbal adj. m., pl. verbali; f. verbală, pl. verbale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
verbal adj. m., pl. verbali; f. verbală, pl. verbale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verbal adj. m., pl. verbali; f. sg. verbală, pl. verbale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
proces-verbal s. n., pl. procese-verbale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
proces-verbal s. n., pl. procese-verbale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
proces-verbal s. n., pl. procese-verbale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
proces-verbal
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
proces-verbal, procese-verbale.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCES-VERBAL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERVER s. v. clanță, ivăr, încuietoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROCES-VERBAL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verver s. v. CLANȚĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
VERBAL, -Ă adj. (cf. lat. verbalis, fr. verbal): în sintagmele abstract verbal, adjectiv verbal, atribut verbal, context verbal, copulă verbală, expresie verbală (impersonală), flexiune verbală, formă verbală, grup verbal, limbaj verbal, locuțiune verbală, morfem verbal, perifrază verbală, predicat verbal, propoziție verbală și sistem verbal (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
mod verbal categorie gramaticală specifică verbului.
- sursa: DSL (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verbal, verbalăadjectiv
- 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: oral
- Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. D. ZAMFIRESCU, R. 161. DLRLC
- 1.1. (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. DLRLC DN
- 1.2. Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. DLRLC
- Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. DLRLC
- Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282. DLRLC
-
-
-
- Forme verbale. DLRLC
- În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, F. L. 180. DLRLC
-
etimologie:
- verbal DEX '09 DEX '98 DN
- verbalis DEX '09 DEX '98 DN
proces-verbal, procese-verbalesubstantiv neutru
- 1. Înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. DEX '09 DLRLC DN
- La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate. B. O. 1953, 5. DLRLC
- Am întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. DLRLC
- Furierii, căpitanii, încheiau procese-verbale, dădeau și luau în primire. SADOVEANU, O. VI 271. DLRLC
- În procesul-verbal al adunării generale se va arăta în mod obligatoriu numărul membrilor prezenți la ședință. STAT. GOSP. aAGR. 22. DLRLC
-
verver, ververesubstantiv neutru
- 1. Clampă, clanță, ivăr, încuietoare. DLRLC DLRMsinonime: clampă clanță ivăr încuietoare
etimologie:
- Wirbel DLRM