11 definiții pentru ventilator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENTILATÓR, ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. – Din fr. ventilateur.

VENTILATÓR, ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. – Din fr. ventilateur.

VENTILATÓR, ventilatoare, s. n. Mașină cu care se primenește aerul într-o încăpere închisă, cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. Înconjurat de cîțiva curioși, șoferul tractorului meșterea ceva la cureaua de la ventilator. GALAN, B. I 20. În afară de pompele de apă, în fundul minelor merg de asemeni în singurătate ventilatoarele atît de mari și de puternice, încît și ele sînt niște pompe. BOGZA, V. J. 85. Ventilatorul, vîjîind, nu prididea să absoarbă fumul compact. C. PETRESCU, C. V. 307. Deschideți ușile din cînd în cînd și dați drumul zgomotoaselor ventilatoare, de nu vreți să înăbușiți. ANGHEL, PR. 30.

VENTILATÓR s.n. Aparat, dispozitiv folosit pentru primenirea aerului în încăperi, pentru aerajul minelor etc. [Cf. fr. ventilateur].

VENTILATÓR s. n. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc. (< fr. ventilateur)

VENTILATÓR ~oáre n. Aparat pentru ventilarea încăperilor. /<fr. ventilateur

ventilator n. 1. aparat ce servă a împrospăta aerul într’un loc închis (spital, corabie, uzină); 2. mașină de rotațiune menită a produce un curent de aer continuu spre a alimenta focul unui cuptor.

*ventilatór n., pl. oare. Aparat de ventilat locurile închise (camere, corăbiĭ, tunelurĭ ș. a.). Ventilatoarele electrice se compun dintr’o élice care se învîrtește pintr’un curent electric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ventilatór s. n., pl. ventilatoáre

ventilatór s. n., pl. ventilatoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VENTILATOR parte componentă a turboreactorului cu dublu flux (circuit), constituind prima treaptă de comprimare a aerului. Ventilatorul are rolul de a îmbunătății performanțele turboreactorului.

Intrare: ventilator
ventilator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventilator
  • ventilatorul
  • ventilatoru‑
plural
  • ventilatoare
  • ventilatoarele
genitiv-dativ singular
  • ventilator
  • ventilatorului
plural
  • ventilatoare
  • ventilatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ventilator

  • 1. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Înconjurat de cîțiva curioși, șoferul tractorului meșterea ceva la cureaua de la ventilator. GALAN, B. I 20.
      surse: DLRLC
    • În afară de pompele de apă, în fundul minelor merg de asemeni în singurătate ventilatoarele atît de mari și de puternice, încît și ele sînt niște pompe. BOGZA, V. J. 85.
      surse: DLRLC
    • Ventilatorul, vîjîind, nu prididea să absoarbă fumul compact. C. PETRESCU, C. V. 307.
      surse: DLRLC
    • Deschideți ușile din cînd în cînd și dați drumul zgomotoaselor ventilatoare, de nu vreți să înăbușiți. ANGHEL, PR. 30.
      surse: DLRLC

etimologie: