ventilator, ~oare [At: ALBINEȚ, M. 80/6 / V: (îvr) vintel~ (A: nct) sm / A și: (înv) ~lator / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: lat ventilator, ger Ventilator, fr ventilateur] 1 sn Aparat, alcătuit dintr-un rotor cu palete și o carcasă, cu care se împrospătează aerul (viciat) dintr-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), se produc curenți de aer în uscătorii etc. Si: (iuz) vânturătoare, (îvr) vânturător (14). 2 sn Dispozitiv cu palete al unei mașini, al unui aparat care, prin ventilarea aerului, împiedică încălzirea excesivă a unei piese în funcționare (microprocesorul unui calculator, motorul unui automobil etc.). 3 a De ventilație (1).

ventilator s.n. Aparat sau dispozitiv al unei mașini (format dintr-un rotor cu palete și dintr-o carcasă), folosit pentru răcirea aerului într-un spațiu închis, pentru producerea curenților de aer în uscătorii etc. • pl. -oare, (înv.) m. -ori. /<fr. ventilateur.

VENTILATOR, ventilatoare, s. n. Mașină cu care se primenește aerul într-o încăpere închisă, cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. Înconjurat de cîțiva curioși, șoferul tractorului meșterea ceva la cureaua de la ventilator. GALAN, B. I 20. În afară de pompele de apă, în fundul minelor merg de asemeni în singurătate ventilatoarele atît de mari și de puternice, încît și ele sînt niște pompe. BOGZA, V. J. 85. Ventilatorul, vîjîind, nu prididea să absoarbă fumul compact. C. PETRESCU, C. V. 307. Deschideți ușile din cînd în cînd și dați drumul zgomotoaselor ventilatoare, de nu vreți să înăbușiți. ANGHEL, PR. 30.

VENTILATOR s.n. Aparat, dispozitiv folosit pentru primenirea aerului în încăperi, pentru aerajul minelor etc. [Cf. fr. ventilateur].

VENTILATOR s. n. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc. (< fr. ventilateur)

VENTILATOR ~oare n. Aparat pentru ventilarea încăperilor. /<fr. ventilateur

ventilator n. 1. aparat ce servă a împrospăta aerul într’un loc închis (spital, corabie, uzină); 2. mașină de rotațiune menită a produce un curent de aer continuu spre a alimenta focul unui cuptor.

*ventilatór n., pl. oare. Aparat de ventilat locurile închise (camere, corăbiĭ, tunelurĭ ș. a.). Ventilatoarele electrice se compun dintr’o élice care se învîrtește pintr’un curent electric.

vintelator sn vz ventilator

ventilator s. n., pl. ventilatoare

ventilator s. n., pl. ventilatoare

ventilator s. n., pl. ventilatoare

ventilator, pl. ventilatoare

VENTILATOR parte componentă a turboreactorului cu dublu flux (circuit), constituind prima treaptă de comprimare a aerului. Ventilatorul are rolul de a îmbunătății performanțele turboreactorului.