ventilator, ~oare [At: ALBINEȚ, M. 80/6 / V: (îvr) vintel~ (A: nct) sm / A și: (înv) ~lator / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: lat ventilator, ger Ventilator, fr ventilateur] 1 sn Aparat, alcătuit dintr-un rotor cu palete și o carcasă, cu care se împrospătează aerul (viciat) dintr-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), se produc curenți de aer în uscătorii etc. Si: (iuz) vânturătoare, (îvr) vânturător (14). 2 sn Dispozitiv cu palete al unei mașini, al unui aparat care, prin ventilarea aerului, împiedică încălzirea excesivă a unei piese în funcționare (microprocesorul unui calculator, motorul unui automobil etc.). 3 a De ventilație (1).