VENTILATOR, ventilatoare, s. n. Mașină cu care se primenește aerul într-o încăpere închisă, cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. Înconjurat de cîțiva curioși, șoferul tractorului meșterea ceva la cureaua de la ventilator. GALAN, B. I 20. În afară de pompele de apă, în fundul minelor merg de asemeni în singurătate ventilatoarele atît de mari și de puternice, încît și ele sînt niște pompe. BOGZA, V. J. 85. Ventilatorul, vîjîind, nu prididea să absoarbă fumul compact. C. PETRESCU, C. V. 307. Deschideți ușile din cînd în cînd și dați drumul zgomotoaselor ventilatoare, de nu vreți să înăbușiți. ANGHEL, PR. 30.