16 definiții pentru venin verin

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENÍN, (1) veninuri, s. n. 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare). ♦ Fig. Răutate; dușmănie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. supărare, mâhnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău. A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva. – Lat. venenum.

venin sn [At: PSALT. 291 / Pl: (rar) ~uri, (reg) ~e / E: ml venenum] 1 Substanță toxică secretată, prin glande speciale, de unele animale (șerpi, insecte, arahnide) și de țesutul unor plante, ca mijloc de atac ori de apărare. 2 (Rar; lpl) Varietăți de venin (1). 3 (Fig) Răutate. 4 Dușmănie (1). 5 (Ccr) Vorbă, atitudine, faptă etc. care denotă răutate. 6 (Ccr) Vorbă, atitudine, faptă etc. care trădează ură. 7 (Îvp) Substanță toxică preparată de om (din plante otrăvitoare), care, introdusă în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. și, uneori, moartea Si: otravă. 8 (Îe) A turna ~ în cineva (sau în sângele cuiva) A produce cuiva o suferință morală. 9 (Rar; lpl) Varietăți de venin (7). 10 (Pex) Toxicitate. 11 (Pex) Nocivitate. 12-13 (Atm; îvp; pan) Fiere (1, 7). 14 (Îe) A(-i) face (cuiva) ~ (de moarte) sau a(-i) pune (cuiva) ~ la inimă A (se) supăra foarte tare. 15 (Îe) A fierbe de ~ A fi foarte furios. 16 (Înv; îe) A-și sparge (sau a-și răcori) ~ul A se liniști. 17 (Fig) Suferință morală Si: amărăciune (3), durere (5) necaz, supărare. 18 (Fig) Furie (1). 19 (Îe) A-și vărsa ~ul A-și destăinui necazurile, supărările. 20 (Îae) A-și manifesta furia față de cineva. 21 (Olt; Trs; pex) Puroi1. 22 (Olt; pex) Varice2. 23 (Med; reg; pex) Antrax (2). 24 (Reg; dep) Cal bătrân, slab și neputincios.

VENÍN, (rar) veninuri, s. n. 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare). ♦ Fig. Răutate; dușmănie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. supărare, mâhnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău. A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva. – Lat. venenum.

VENÍN s. n. 1. Substanță toxică, secretată de unele animale (șerpi, insecte și arahnide) și de unele plante sau preparată de om (mai ales din plante otrăvitoare). V. otravă. [Dacii] închină o cupă de venin, Decît să fie robii soldatului străin. EFTIMIU, Î. 145. Fratele cel mic murise De venin omorîtor, Dar din ora ce pierise Domnul sufere greu dor. BOLINTINEANU, O. 96. ◊ Fig. D-ta n-ai iubit, doamnă? Nu știi ce venin este acesta? NEGRUZZI, S. I 50. Bate vîntu sus în slavă, Cu venin și cu otravă. HODOȘ, P. P. 123. ♦ Fig. Răutate, dușmănie. Ghimpii și veninul vieții i se descopăr la orice cotitură și la orice perspectivă nouă, după ce a ieșit din copilărie și intră în adolescență. SADOVEANU, E. 259. Cucoana Catinca știuse așa de bine să-și crească copiii, cu atîta venin ponegrise pe tata în ochii lor, încît se trezi cuconu Ioniță străin în casa sa. HOGAȘ, H. 18. Cum de mai ești în viață, avînd atît venin? ALECSANDRI, T. II 334. ◊ Loc. adj. De venin = răutăcios, dușmănos. Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! EMINESCU, O. I 30. 2. Însușirea de a fi toxic; toxicitate. Sfîrșise operația smulgerii musteților care, roase de veninul argintului viu, ieșeau cum le atingea. NEGRUZZI, S. I 209. Omul acesta uriaș, care nu se temea de nimeni și de nimic, se temea de veninul osîndei. POPA, V. 38. 3. (Popular) Fiere. Cîntă paseruica-n spin, Copila scoate venin. Cîntă paseruica-n salce, Copila de moarte zace. ALECSANDRI, P. P. 231. ◊ Expr. A (sau a-și) face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sînge rău. Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atît mai bine pentru mine. CARAGIALE, O. 1133. A pune (cuiva) venin la inimă = a supăra (pe cineva) foarte tare, a face (cuiva) sînge rău. Am să-mi arăt puterile chiar de aici, de pe loc, în ciuda spînului, ca să-i punem venin la inimă. CREANGĂ, P. 235. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, furia, mînia (față de cineva). Fig. Supărare, mîhnire, necaz, furie. Veninul strîns l-am preschimbat în miere, Lăsînd întreagă dulcea lui putere. ARGHEZI, V. 9. Am zîmbit uitînd veninul care-n suflet mi s-a strîns. MACEDONSKI, O. I 97. Baba de venin se smulse o dată din piuă-n sus și rupsă lanțurile. EMINESCU, N. 10. Acele dulci suspinuri Cum se schimbă-n chinuri Și bucuria noastră în otrăvit venin. ALEXANDRESCU, M. 116. – Variantă: (regional) verín (MARIAN, Î. 465, BUDAI-DELEANU, Ț. 141) s. n.

VENÍN ~uri n. 1) Substanță toxică de natură animală, vegetală sau obținută pe cale sintetică; otravă; toxină. 2) fig. Atitudine răutăcioasă plină de dușmănie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid gălbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristețe adâncă; otravă; mâhnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inimă a fi foarte necăjit, mâhnit. A-și face ~ a se amărî foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inimă a-i produce cuiva mari neplăceri; a strica rău dispoziția. A-și vărsa ~ul (asupra cuiva) a-și manifesta ura, dușmănia (față de cineva). /<lat. venenum

venin n. 1. fiere: varsă venin; 2. otravă conținută în corpul unor animale: venin de viperă; 3. principiu contagios al unor boale: veninul turbării; 4. fig. răutate ascunsă: veninul calomniei. [Lat. VENENUM].

venín și (Maram.) verín n., pl. urĭ (lat. vĕnênum, it. veléno, vechĭ venéno; pv. vene, veri, fr. venin, cat. veri, sp. veneno, vechĭ venino). Otravă: veninu șerpilor. Fig. Ură, răutate: veninu calomniiĭ. Fĭere, amăreală din stomah: a vărsa venin. Fig. Mare supărare, necaz: îșĭ făcea venin de moarte, îșĭ versa veninu pe alțiĭ. V. virus.

VERÍN s. n. v. venin.

VERÍN s. n. v. venin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

venín s. n., (substanțe) pl. venínuri

venín s. n., (substanțe) pl. venínuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENÍN s. v. bilă, fiere, otravă, puroi, răutate, toxicitate.

venin s. v. BILĂ. FIERE. OTRAVĂ. PUROI. RĂUTATE. TOXICITATE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

venín (-nuri), s. n. – Substanță toxică, otravă. – Mr., megl. virin „pedeapsă, chin”, istr. verir. Lat. vĕnēnum (Pușcariu 1872; REW 9195), cf. it. veleno, v. fr. velin, cat. veri, sp. veneno, beleño, alb. vërer (Philippide, II, 657). – Der. (în)venina, vb. (a se otrăvi, a se intoxica; a infecta); veninat, adj. (otrăvitor); veninariță, s. f. (avrămeasă, Gratiola officinalis); veninos, adj. (toxic; ticălos).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN CAUDA VENENUM (lat.) veninul (se află) în coadă – Referire la o scrisoare sau la un discurs în care autorul și-a concentrat virulența la sfârșit, asemenea scorpionului care-și poartă veninul în coadă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și vărsa fierea / veninul expr. a vorbi cu ură.

Intrare: venin
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venin
  • veninul
  • veninu‑
plural
  • veninuri
  • veninurile
genitiv-dativ singular
  • venin
  • veninului
plural
  • veninuri
  • veninurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verin
  • verinul
  • verinu‑
plural
  • verinuri
  • verinurile
genitiv-dativ singular
  • verin
  • verinului
plural
  • verinuri
  • verinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venin verin

  • 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: otravă toxină 4 exemple
    exemple
    • [Dacii] închină o cupă de venin, Decît să fie robii soldatului străin. EFTIMIU, Î. 145.
      surse: DLRLC
    • Fratele cel mic murise De venin omorîtor, Dar din ora ce pierise Domnul sufere greu dor. BOLINTINEANU, O. 96.
      surse: DLRLC
    • figurat D-ta n-ai iubit, doamnă? Nu știi ce venin este acesta? NEGRUZZI, S. I 50.
      surse: DLRLC
    • figurat Bate vîntu sus în slavă, Cu venin și cu otravă. HODOȘ, P. P. 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Atitudine răutăcioasă plină de dușmănie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dușmănie răutate 3 exemple
      exemple
      • Ghimpii și veninul vieții i se descopăr la orice cotitură și la orice perspectivă nouă, după ce a ieșit din copilărie și intră în adolescență. SADOVEANU, E. 259.
        surse: DLRLC
      • Cucoana Catinca știuse așa de bine să-și crească copiii, cu atîta venin ponegrise pe tata în ochii lor, încît se trezi cuconu Ioniță străin în casa sa. HOGAȘ, H. 18.
        surse: DLRLC
      • Cum de mai ești în viață, avînd atît venin? ALECSANDRI, T. II 334.
        surse: DLRLC
  • 2. Însușirea de a fi toxic.
    surse: DLRLC sinonime: toxicitate 2 exemple
    exemple
    • Sfîrșise operația smulgerii musteților care, roase de veninul argintului viu, ieșeau cum le atingea. NEGRUZZI, S. I 209.
      surse: DLRLC
    • Omul acesta uriaș, care nu se temea de nimeni și de nimic, se temea de veninul osîndei. POPA, V. 38.
      surse: DLRLC
  • 3. anatomie popular Lichid gălbui-verziu, amar, secretat de ficat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fiere un exemplu
    exemple
    • Cîntă paseruica-n spin, Copila scoate venin. Cîntă paseruica-n salce, Copila de moarte zace. ALECSANDRI, P. P. 231.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat Stare de tristețe adâncă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: furie mâhnire necaz supărare 4 exemple
      exemple
      • Veninul strîns l-am preschimbat în miere, Lăsînd întreagă dulcea lui putere. ARGHEZI, V. 9.
        surse: DLRLC
      • Am zîmbit uitînd veninul care-n suflet mi s-a strîns. MACEDONSKI, O. I 97.
        surse: DLRLC
      • Baba de venin se smulse o dată din piuă-n sus și rupsă lanțurile. EMINESCU, N. 10.
        surse: DLRLC
      • Acele dulci suspinuri Cum se schimbă-n chinuri Și bucuria noastră în otrăvit venin. ALEXANDRESCU, M. 116.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A(-și) face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atît mai bine pentru mine. CARAGIALE, O. 1133.
        surse: DLRLC
    • 3.3. expresie A avea venin la (sau pe) inimă = a fi foarte necăjit, mâhnit.
      surse: NODEX
    • 3.4. expresie A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Am să-mi arăt puterile chiar de aici, de pe loc, în ciuda spînului, ca să-i punem venin la inimă. CREANGĂ, P. 235.
        surse: DLRLC
    • 3.5. expresie A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: