18 definiții pentru venin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENÍN, (1) veninuri, s. n. 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare). ♦ Fig. Răutate; dușmănie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. supărare, mâhnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău. A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva. – Lat. venenum.

venin sn [At: PSALT. 291 / Pl: (rar) ~uri, (reg) ~e / E: ml venenum] 1 Substanță toxică secretată, prin glande speciale, de unele animale (șerpi, insecte, arahnide) și de țesutul unor plante, ca mijloc de atac ori de apărare. 2 (Rar; lpl) Varietăți de venin (1). 3 (Fig) Răutate. 4 Dușmănie (1). 5 (Ccr) Vorbă, atitudine, faptă etc. care denotă răutate. 6 (Ccr) Vorbă, atitudine, faptă etc. care trădează ură. 7 (Îvp) Substanță toxică preparată de om (din plante otrăvitoare), care, introdusă în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. și, uneori, moartea Si: otravă. 8 (Îe) A turna ~ în cineva (sau în sângele cuiva) A produce cuiva o suferință morală. 9 (Rar; lpl) Varietăți de venin (7). 10 (Pex) Toxicitate. 11 (Pex) Nocivitate. 12-13 (Atm; îvp; pan) Fiere (1, 7). 14 (Îe) A(-i) face (cuiva) ~ (de moarte) sau a(-i) pune (cuiva) ~ la inimă A (se) supăra foarte tare. 15 (Îe) A fierbe de ~ A fi foarte furios. 16 (Înv; îe) A-și sparge (sau a-și răcori) ~ul A se liniști. 17 (Fig) Suferință morală Si: amărăciune (3), durere (5) necaz, supărare. 18 (Fig) Furie (1). 19 (Îe) A-și vărsa ~ul A-și destăinui necazurile, supărările. 20 (Îae) A-și manifesta furia față de cineva. 21 (Olt; Trs; pex) Puroi1. 22 (Olt; pex) Varice2. 23 (Med; reg; pex) Antrax (2). 24 (Reg; dep) Cal bătrân, slab și neputincios.

venin s.n. 1 Substanță toxică (de natură proteică), secretată de glandele speciale ale unor animale (șerpi, insecte, arahnide) sau de țesutul unor plante, ca mijloc de atac sau de apărare. ♦ (la pl.) Feluri, varietăți de venin. ♦ Fig. Răutate, dușmănie, ură. El critica fără patimă, fără interes și fără venin (GHICA). ♦ Concr. Vorbă, atitudine, comportare, faptă etc. care trădează răutate, dușmănie, ură. Veninul cu care voiau să învenineze pe români (DOC.). 2 Substanță toxică preparată de om (din plante otrăvitoare), care provoacă în organism tulburări, leziuni grave sau chiar moarte. ◊ Expr. A turna venin în cineva (sau în sîngele cuiva) = a produce cuiva un rău, o suferință puternică. ♦ (farm.) Preparat farmaceutic din venin (de viespe). ♦ Ext. Toxicitate; nocivitate. Se ferea de veninul alimentelor preparate cu substanțe chimice. ♦ Fig. Răutate, invidie, dușmănie. Îi simțea întregul venin din suflet. 3 (anat.; pop.) Fiere. Oftă, înghițind veninul care i se suise în fundul gurii (SADOV.). ◊ Expr. A face (ori a-i face cuiva) venin (de moarte) sau a pune (ori a-i pune cuiva) venin la inimă = a (se) supăra foarte tare, a (se) mînia, a (se) enerva. A fierbe de venin= a fi foarte mînios. A-și sparge (sau a-și răcori) veninul = a se liniști, a se potoli, a se calma. ♦ Fig. (adesea constr. cu vb. „a-și descărca”, „a-i clocoti”) Necaz, supărare, amărăciune; furie, mînie. Nu știau însă anume pe cine să-și descarce veninul (SIO.). ◊ Expr. A-și răsufla veninul asupra cuiva v. răsufla. A(-și) vărsa venin(ul) sau a(-ți) vărsa veninul v. vărsa. • pl. -uri, (reg.) -e. /lat. venēnum.

VENÍN, (rar) veninuri, s. n. 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare). ♦ Fig. Răutate; dușmănie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. supărare, mâhnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău. A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva. – Lat. venenum.

VENÍN s. n. 1. Substanță toxică, secretată de unele animale (șerpi, insecte și arahnide) și de unele plante sau preparată de om (mai ales din plante otrăvitoare). V. otravă. [Dacii] închină o cupă de venin, Decît să fie robii soldatului străin. EFTIMIU, Î. 145. Fratele cel mic murise De venin omorîtor, Dar din ora ce pierise Domnul sufere greu dor. BOLINTINEANU, O. 96. ◊ Fig. D-ta n-ai iubit, doamnă? Nu știi ce venin este acesta? NEGRUZZI, S. I 50. Bate vîntu sus în slavă, Cu venin și cu otravă. HODOȘ, P. P. 123. ♦ Fig. Răutate, dușmănie. Ghimpii și veninul vieții i se descopăr la orice cotitură și la orice perspectivă nouă, după ce a ieșit din copilărie și intră în adolescență. SADOVEANU, E. 259. Cucoana Catinca știuse așa de bine să-și crească copiii, cu atîta venin ponegrise pe tata în ochii lor, încît se trezi cuconu Ioniță străin în casa sa. HOGAȘ, H. 18. Cum de mai ești în viață, avînd atît venin? ALECSANDRI, T. II 334. ◊ Loc. adj. De venin = răutăcios, dușmănos. Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! EMINESCU, O. I 30. 2. Însușirea de a fi toxic; toxicitate. Sfîrșise operația smulgerii musteților care, roase de veninul argintului viu, ieșeau cum le atingea. NEGRUZZI, S. I 209. Omul acesta uriaș, care nu se temea de nimeni și de nimic, se temea de veninul osîndei. POPA, V. 38. 3. (Popular) Fiere. Cîntă paseruica-n spin, Copila scoate venin. Cîntă paseruica-n salce, Copila de moarte zace. ALECSANDRI, P. P. 231. ◊ Expr. A (sau a-și) face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sînge rău. Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atît mai bine pentru mine. CARAGIALE, O. 1133. A pune (cuiva) venin la inimă = a supăra (pe cineva) foarte tare, a face (cuiva) sînge rău. Am să-mi arăt puterile chiar de aici, de pe loc, în ciuda spînului, ca să-i punem venin la inimă. CREANGĂ, P. 235. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, furia, mînia (față de cineva). Fig. Supărare, mîhnire, necaz, furie. Veninul strîns l-am preschimbat în miere, Lăsînd întreagă dulcea lui putere. ARGHEZI, V. 9. Am zîmbit uitînd veninul care-n suflet mi s-a strîns. MACEDONSKI, O. I 97. Baba de venin se smulse o dată din piuă-n sus și rupsă lanțurile. EMINESCU, N. 10. Acele dulci suspinuri Cum se schimbă-n chinuri Și bucuria noastră în otrăvit venin. ALEXANDRESCU, M. 116. – Variantă: (regional) verín (MARIAN, Î. 465, BUDAI-DELEANU, Ț. 141) s. n.

VENÍN ~uri n. 1) Substanță toxică de natură animală, vegetală sau obținută pe cale sintetică; otravă; toxină. 2) fig. Atitudine răutăcioasă plină de dușmănie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid gălbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristețe adâncă; otravă; mâhnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inimă a fi foarte necăjit, mâhnit. A-și face ~ a se amărî foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inimă a-i produce cuiva mari neplăceri; a strica rău dispoziția. A-și vărsa ~ul (asupra cuiva) a-și manifesta ura, dușmănia (față de cineva). /<lat. venenum

venin n. 1. fiere: varsă venin; 2. otravă conținută în corpul unor animale: venin de viperă; 3. principiu contagios al unor boale: veninul turbării; 4. fig. răutate ascunsă: veninul calomniei. [Lat. VENENUM].

venín și (Maram.) verín n., pl. urĭ (lat. vĕnênum, it. veléno, vechĭ venéno; pv. vene, veri, fr. venin, cat. veri, sp. veneno, vechĭ venino). Otravă: veninu șerpilor. Fig. Ură, răutate: veninu calomniiĭ. Fĭere, amăreală din stomah: a vărsa venin. Fig. Mare supărare, necaz: îșĭ făcea venin de moarte, îșĭ versa veninu pe alțiĭ. V. virus.

VERÍN s. n. v. venin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

venin s. n., (substanțe) pl. veninuri

venin s. n., (substanțe) pl. veninuri

venín s. n., (substanțe) pl. venínuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VENÍN s. v. bilă, fiere, otravă, puroi, răutate, toxicitate.

venin s. v. BILĂ. FIERE. OTRAVĂ. PUROI. RĂUTATE. TOXICITATE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

venín (-nuri), s. n. – Substanță toxică, otravă. – Mr., megl. virin „pedeapsă, chin”, istr. verir. Lat. vĕnēnum (Pușcariu 1872; REW 9195), cf. it. veleno, v. fr. velin, cat. veri, sp. veneno, beleño, alb. vërer (Philippide, II, 657). – Der. (în)venina, vb. (a se otrăvi, a se intoxica; a infecta); veninat, adj. (otrăvitor); veninariță, s. f. (avrămeasă, Gratiola officinalis); veninos, adj. (toxic; ticălos).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN CAUDA VENENUM (lat.) veninul (se află) în coadă – Referire la o scrisoare sau la un discurs în care autorul și-a concentrat virulența la sfârșit, asemenea scorpionului care-și poartă veninul în coadă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și vărsa fierea / veninul expr. a vorbi cu ură.

Intrare: venin
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venin
  • veninul
  • veninu‑
plural
  • veninuri
  • veninurile
genitiv-dativ singular
  • venin
  • veninului
plural
  • veninuri
  • veninurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verin
  • verinul
  • verinu‑
plural
  • verinuri
  • verinurile
genitiv-dativ singular
  • verin
  • verinului
plural
  • verinuri
  • verinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

venin, veninurisubstantiv neutru

  • 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Dacii] închină o cupă de venin, Decît să fie robii soldatului străin. EFTIMIU, Î. 145. DLRLC
    • format_quote Fratele cel mic murise De venin omorîtor, Dar din ora ce pierise Domnul sufere greu dor. BOLINTINEANU, O. 96. DLRLC
    • format_quote figurat D-ta n-ai iubit, doamnă? Nu știi ce venin este acesta? NEGRUZZI, S. I 50. DLRLC
    • format_quote figurat Bate vîntu sus în slavă, Cu venin și cu otravă. HODOȘ, P. P. 123. DLRLC
    • 1.1. figurat Atitudine răutăcioasă plină de dușmănie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ghimpii și veninul vieții i se descopăr la orice cotitură și la orice perspectivă nouă, după ce a ieșit din copilărie și intră în adolescență. SADOVEANU, E. 259. DLRLC
      • format_quote Cucoana Catinca știuse așa de bine să-și crească copiii, cu atîta venin ponegrise pe tata în ochii lor, încît se trezi cuconu Ioniță străin în casa sa. HOGAȘ, H. 18. DLRLC
      • format_quote Cum de mai ești în viață, avînd atît venin? ALECSANDRI, T. II 334. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adjectivală De venin = dușmănos, răutăcios. DLRLC
        • format_quote Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! EMINESCU, O. I 30. DLRLC
  • 2. Însușirea de a fi toxic. DLRLC
    sinonime: toxicitate
    • format_quote Sfîrșise operația smulgerii musteților care, roase de veninul argintului viu, ieșeau cum le atingea. NEGRUZZI, S. I 209. DLRLC
    • format_quote Omul acesta uriaș, care nu se temea de nimeni și de nimic, se temea de veninul osîndei. POPA, V. 38. DLRLC
  • 3. anatomie popular Lichid gălbui-verziu, amar, secretat de ficat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: fiere
    • format_quote Cîntă paseruica-n spin, Copila scoate venin. Cîntă paseruica-n salce, Copila de moarte zace. ALECSANDRI, P. P. 231. DLRLC
    • 3.1. figurat Stare de tristețe adâncă. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Veninul strîns l-am preschimbat în miere, Lăsînd întreagă dulcea lui putere. ARGHEZI, V. 9. DLRLC
      • format_quote Am zîmbit uitînd veninul care-n suflet mi s-a strîns. MACEDONSKI, O. I 97. DLRLC
      • format_quote Baba de venin se smulse o dată din piuă-n sus și rupsă lanțurile. EMINESCU, N. 10. DLRLC
      • format_quote Acele dulci suspinuri Cum se schimbă-n chinuri Și bucuria noastră în otrăvit venin. ALEXANDRESCU, M. 116. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atît mai bine pentru mine. CARAGIALE, O. 1133. DLRLC
    • chat_bubble A avea venin la (sau pe) inimă = a fi foarte necăjit, mâhnit. NODEX
    • chat_bubble A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Am să-mi arăt puterile chiar de aici, de pe loc, în ciuda spînului, ca să-i punem venin la inimă. CREANGĂ, P. 235. DLRLC
    • chat_bubble A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic