2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELÁR2, velari, s. m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiunilor cu vele. – Cf. it. velaio, fr. voilier.

VELÁR1, -Ă, velare, adj., s. f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din fr. vélaire.

velar1 sm [At: TUDORAN, P. 113 / Pl: ~i / E: velă + -ar] 1 Persoană specializată în confecționarea și repararea velelor (și a altor obiecte din pânză de vele folosite la bordul navelor). 2 Marinar care manevrează velele unei nave.

velar2, ~ă [At: ENC. ROM. II, 633 / Pl: ~e / E: fr vélaire] 1-2 sf, a (Fon) (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatin. 3 a Care este caracteristic sunetelor articulate în regiunea vălului palatin.

velar, -ă adj. (fon.; despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; gutural. ◊ (subst. f.) Velarele sînt caracteristice anumitor graiuri.(adv.) A pronunțat velar sunetul.(despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în partea posterioară a cavității bucale prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. • pl. -i, -e. /<fr. vélaire.

velar1 s.m. (mar.) 1 Muncitor, marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a altor obiecte din pînză de vele folosite la bordul navelor. 2 Marinar care manevrează navele sau ambarcațiile cu vele. • pl. -i. /velă + -ar, după it. velaio, fr. voilier.

VELÁR2, velari, s. m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. – Cf. it. velaio, fr. voilier.

VELÁR1, -Ă, velare, adj. n. și f., s. f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din fr. vélaire.

VELÁR, -Ă, velari, -e, adj. (Despre consoane) Care se produce prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; gutural. ◊ (Substantivat, f.) Pronunțarea lui «h» ca o velară (notată fonetic χ) produce aproape. același efect acustic ca aceea a lui h laringal. GRAM. ROM. I 68.

VELÁR s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tenzilor navei. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. [Cf. it. velaio, fr. voilier].

VELÁR, -Ă adj. Consoană velară (și s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural. [< fr. vélaire].

VELÁR2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural (2). (< velă + -ar, după fr. véliaire)

VELÁR1 s. m. 1. muncitor, marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tendelor navei. 2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. (< it. velaio, fr. voiler)

VELÁR ~ă (~i, ~e) și substantival lingv. Care se articulează în regiunea vălului palatal; gutural. Consoană ~ă. /<fr. vélaire

*velár, -ă adj. (lat. veláris, relativ la pînzele saŭ la velele corăbiiĭ). Gram. Care se produce la vălu palatin (în fundu guriĭ), ca sunetele k, ga, ha (numite și guturale). S. f. O velară, o consonantă velară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

velár adj. m., pl. velári; f. veláră, pl. veláre

velár adj. m., pl. velári; f. sg. veláră, pl. veláre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VELÁR adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.)

VELAR adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VELÁR, -Ă adj. (< fr. vélaire): în sintagmele consoană velară, sunet velar și vocală velară (v.).

Intrare: velar (adj.)
velar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velar
  • velarul
  • velaru‑
  • vela
  • velara
plural
  • velari
  • velarii
  • velare
  • velarele
genitiv-dativ singular
  • velar
  • velarului
  • velare
  • velarei
plural
  • velari
  • velarilor
  • velare
  • velarelor
vocativ singular
plural
Intrare: velar (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velar
  • velarul
  • velaru‑
plural
  • velari
  • velarii
genitiv-dativ singular
  • velar
  • velarului
plural
  • velari
  • velarilor
vocativ singular
  • velarule
  • velare
plural
  • velarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

velar, -ă (adj., sunet) velară

  • 1. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pronunțarea lui «h» ca o velară (notată fonetic χ) produce aproape același efect acustic ca aceea a lui h laringal. GRAM. ROM. I 68.
      surse: DLRLC

etimologie:

velar (persoană)

  • 1. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiunilor cu vele.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: