VELAR², velari, s. m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiunilor cu vele. – Cf. it. velaio, fr. voilier.

velar¹ sm [At: TUDORAN, P. 113 / Pl: ~i / E: velă + -ar] 1 Persoană specializată în confecționarea și repararea velelor (și a altor obiecte din pânză de vele folosite la bordul navelor). 2 Marinar care manevrează velele unei nave.

velar², ~ă [At: ENC. ROM. II, 633 / Pl: ~e / E: fr vélaire] 1-2 sf, a (Fon) (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatin. 3 a Care este caracteristic sunetelor articulate în regiunea vălului palatin.

velar¹ s.m. (mar.) 1 Muncitor, marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a altor obiecte din pînză de vele folosite la bordul navelor. 2 Marinar care manevrează navele sau ambarcațiile cu vele. • pl. -i. /velă + -ar, după it. velaio, fr. voilier.

VELAR², velari, s. m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. – Cf. it. velaio, fr. voilier.

VELAR s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tenzilor navei. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. [Cf. it. velaio, fr. voilier].

VELAR¹ s. m. 1. muncitor, marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tendelor navei. 2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. (< it. velaio, fr. voiler)