VELAR, -Ă, velari, -e, adj. (Despre consoane) Care se produce prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; gutural. ◊ (Substantivat, f.) Pronunțarea lui «h» ca o velară (notată fonetic χ) produce aproape. același efect acustic ca aceea a lui h laringal. GRAM. ROM. I 68.