velar, -ă adj. (fon.; despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; gutural. ◊ (subst. f.) Velarele sînt caracteristice anumitor graiuri. ◊ (adv.) A pronunțat velar sunetul. ♦ (despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în partea posterioară a cavității bucale prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. • pl. -i, -e. /<fr. vélaire.