vegetare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: vegeta] 1 (Rar) Vegetație (1). 2 Mod de a trăi fără a realiza ceva (important) Si: (îdt) vegetație (7). 3 Viață inactivă Si: (îdt) vegetație (8). 4 Existență mediocră, obscură, fără perspective Si: (îdt) vegetație (9).

vegetare s.f. 1 Vegetație. 2 Fig. Mod de a trăi fară a realiza ceva; existență mediocră, obscură, fără perspective. • pl. -ări. /v. vegeta.

VEGETARE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta; stagnare. V. lîncezire.

VEGETARE s.f. Faptul de a vegeta. [< vegeta].

vegeta vi [At: HELIADE, O. I. 365 / Pzi: ~tez,3 (înv) vegetă / E: fr végéter, lat vegetare, it vegetare] 1 (D. plante) A se dezvolta (4). 2 (D. oameni) A trăi fără a realiza ceva (important). 3 A avea o viață inactivă. 4 A duce o existență mediocră, obscură, fără perspective. 7 (Sst; sens etimologic, d. oameni) A avea funcții biologice asemănătoare cu acelea ale plantelor.

vegeta vb.I. intr. 1 (despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2 Fig. (despre oameni) A duce o viață obscură, lipsită de activitate, de perspective; a trăi fară a realiza nimic, fară a avea o activitate dinamică. La adînci bătrînețe vegetează într-un ungher (CAR.). ◊ Ext. Bizanțul a vegetat timp îndelungat sub stăpînirea turcească (HEL.). ◊ Fig. Unele cuvinte au ieșit din circulație, după ce au vegetat cîtva timp (PER.) • prez.ind -ez. /<fr. végéter, it. vegetare lat. vegetare.

VEGETA, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. În iunie și iulie soarele copleșitor calcinează iarba. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. 2. (Despre persoane) A trăi fără a realiza nimic; a duce o viață obscură, lipsită de perspective. V. lîncezi. Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge să vegeteze într-o viață animalică. REBREANU, R. I 82. Locotenentul Klaps... era așa de leneș, că toată ziua vegeta dormind. BART, E. 199.

VEGETA vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trăi, a crește. 2. (Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [< fr. végéter, cf. lat. vegetare].

VEGETA vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. (< fr. végéter, lat. vegetare)

A VEGETA ~ez intranz. 1) (despre plante) A se afla în proces de vegetație. 2) fig. (despre persoane) A duce o viață lipsită de interes și de activitate. /<fr. végéter

vegetà v. 1. a se nutri și crește (vorbind de vegetale); 2. fig. a trăi în inacțiune sau într’o stare mizeră.

*vegetéz v. intr. (lat. végeto, -áre, a vivifica d. végetus, viguros, derivat d. vegére, a fi vioĭ; fr. végéter). Cresc, mă dezvolt (vorbind de plante). Fig. Trăĭesc nemișcat, obscur, retras, uĭtat orĭ în mizerie: a vegeta într’o bĭată slujbă. V. lîncezesc, puchinesc, huzuresc.

vegetare s. f., g.-d. art. vegetării; pl. vegetări

vegetare s. f., g.-d. art. vegetării; pl. vegetări

vegetare s. f., g.-d. art. vegetării; pl. vegetări

vegeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vegetez, 3 vegetează; conj. prez. 1 sg. să vegetez, 3 să vegeteze

vegeta (a ~) vb., ind. prez. 3 vegetează

vegeta vb., ind. prez. 1 sg. vegetez, 3 sg. și pl. vegetează

Dietes vegeta (L.) N. E. Br. (syn. D. irioides Sw.; Moraea iridioides L.). Specie ce înflorește iul.-aug. Flori albe (cca 5 cm diametru) cu pete galbene sau maronii pe petalele exterioare, pe un peduncul înalt de cca 55 cm, cu multe frunze mici.

vegetare s. v. STAGNARE.

VEGETA vb. v. crește.

VEGETA vb. v. lâncezi, stagna.

vegeta vb. v. LÎNCEZI.

VEGETA vb. a crește, a se dezvolta, a trăi. (Ciupercile ~ în sol bogat.)