10 definiții pentru vecui văcui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui.

VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui.

VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece vreme îndelungată undeva (sau cu cineva); a locui; a trăi. Ți-ai făcut casă de brad... în ea ca să vecuiești. MARIAN, Î. 242. [Națiile] ce vecuiau cu dînșii într-aceeași țară... începură a trata pe romîni ca o nație coprinsă. BĂLCESCU, O. II 210. Du-te unde popa nu toacă, Unde fată nu joacă, Acolo să vecuiești. ȘEZ. XII 183. ♦ Tranz. (Cu complement intern) Veacul mi l-am vecuit, Copiii mi-am căsătorit. BIBICESCU, P. P. 286. – Variantă: văcuí (DELAVRANCEA, S. 81) vb. IV.

vecuì v. a trăi un timp îndelungat: națiile ce vecuiau în aceaș țară BALC. [V. veac].

vecuĭésc și văcuĭésc v. intr. (d. veac). Îmĭ petrec veacu (vacu), trăĭesc: lupu văcuĭește în pădure, și bețivu în cîrcĭumă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vecuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiésc, imperf. 3 sg. vecuiá; conj. prez. 3 să vecuiáscă

vecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiésc, imperf. 3 sg. vecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vecuiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

văcuí, văcuiesc, vb. intranz. – (arh.) A viețui; „a trăi cât și cum ai de trăit” (Țiplea, 1906). A petrece veacul, a locui pe vecie (Papahagi, 1925). A-și face veacul, a împlini vremea, a sta vreme îndelungată (Antologie, 1980): „Acolo lăcuia / Ș-acolo văcuia” (Papahagi, 1925: 885). – Din vac, veac (Scriban) + suf. -ui (MDA).

văcuí, vb. intranz. – (înv.) A viețui; „a trăi cât și cum ai de trăit” (Țiplea 1906). A petrece veacul, a locui pe vecie (Papahagi 1925). A-și face veacul, a împlini vremea, a sta vreme îndelungată (Antologie 1980): „Acolo lăcuia / Ș-acolo văcuia” (Papahagi 1925: 885). – Din vac „veac”.

Intrare: vecui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vecui
  • vecuire
  • vecuit
  • vecuitu‑
  • vecuind
  • vecuindu‑
singular plural
  • vecuiește
  • vecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vecuiesc
(să)
  • vecuiesc
  • vecuiam
  • vecuii
  • vecuisem
a II-a (tu)
  • vecuiești
(să)
  • vecuiești
  • vecuiai
  • vecuiși
  • vecuiseși
a III-a (el, ea)
  • vecuiește
(să)
  • vecuiască
  • vecuia
  • vecui
  • vecuise
plural I (noi)
  • vecuim
(să)
  • vecuim
  • vecuiam
  • vecuirăm
  • vecuiserăm
  • vecuisem
a II-a (voi)
  • vecuiți
(să)
  • vecuiți
  • vecuiați
  • vecuirăți
  • vecuiserăți
  • vecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vecuiesc
(să)
  • vecuiască
  • vecuiau
  • vecui
  • vecuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văcui
  • văcuire
  • văcuit
  • văcuitu‑
  • văcuind
  • văcuindu‑
singular plural
  • văcuiește
  • văcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văcuiesc
(să)
  • văcuiesc
  • văcuiam
  • văcuii
  • văcuisem
a II-a (tu)
  • văcuiești
(să)
  • văcuiești
  • văcuiai
  • văcuiși
  • văcuiseși
a III-a (el, ea)
  • văcuiește
(să)
  • văcuiască
  • văcuia
  • văcui
  • văcuise
plural I (noi)
  • văcuim
(să)
  • văcuim
  • văcuiam
  • văcuirăm
  • văcuiserăm
  • văcuisem
a II-a (voi)
  • văcuiți
(să)
  • văcuiți
  • văcuiați
  • văcuirăți
  • văcuiserăți
  • văcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • văcuiesc
(să)
  • văcuiască
  • văcuiau
  • văcui
  • văcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vecui văcui

  • 1. popular A petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: locui trăi 4 exemple
    exemple
    • Ți-ai făcut casă de brad... în ea ca să vecuiești. MARIAN, Î. 242.
      surse: DLRLC
    • [Națiile] ce vecuiau cu dînșii într-aceeași țară... începură a trata pe romîni ca o nație coprinsă. BĂLCESCU, O. II 210.
      surse: DLRLC
    • Du-te unde popa nu toacă, Unde fată nu joacă, Acolo să vecuiești. ȘEZ. XII 183.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv (Cu complement intern) Veacul mi l-am vecuit, Copiii mi-am căsătorit. BIBICESCU, P. P. 286.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Veac + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09