4 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VECÍN, -Ă, vecini, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (II) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Țăran dependent de stăpânul feudal; rumân, iobag. – Lat. vicinus.

VECÍN, -Ă, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. S. m. Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani; rumân, iobag. – Lat. vicinus.

VECÍN1, vecini, s. m. (Mold.; în orînduirea feudală) Șerb. Stăpînul, pentru a sa mulțumire, rădica de prin sate toți vecinii cu gloata, de rămîneau țearinile nearate. ODOBESCU, S. A. 84. Vom ridica țara în picioare, vom ridica slugile și vecinii noștri. NEGRUZZI, S. I 141. C. Mavrocordat dezrobește vecinii. id. ib. 277.

VECÍN2, -Ă, vecini, -e, adj. Care șade, este, se află alături sau în apropiere de persoana care vorbește sau despre care se vorbește sau de obiectul în discuție; învecinat. Se dusese într-un sat vecin. DUMITRIU, P. F. 223. De la o masă vecină îi strigă un vecin. CAMIL PETRESCU, U. N. 222. Județele vecine erau cuprinse de valul răzvrătirii. REBREANU, R. II 84. Toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANGĂ, P. 16.

VECÍN3, -Ă, vecini, -e, s. m. și f. Persoană care se află, șade lîngă, alături sau în apropiere de cineva sau de ceva. Asupră-mi căutau frumoși admirativi ochii vecinei mele. GALACTION, O. I 58. Ce s-a ales din casa asta, Vecine Neculai al popii. GOGA, P. 19. Pe drumul de drumeți sărac Mai vezi fugind cîte-o vecină. COȘBUC, P. II 51. Mă cunoșteau vecinii toți, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191. ◊ Loc. adj. Din vecini = care se află în apropiere, în vecinătate. Le-aduci aminte De-o fată din vecini. COȘBUC, P. I 215. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) vecini = pe la cei din apropiere, din vecinătate. Puse cîrligul la ușa tinzii și plecă prin vecini să-și stîmpere amarul. VLAHUȚĂ, N. 25. Junele cimpence se duceau... să petreacă sărbătoarea în vecini. ODOBESCU, S. I 385.

VECÍN1 ~ă (~i, ~e) Care se află în vecinătate; situat la o distanță relativ mică. Oraș ~. /<lat. vecinus

VECÍN3 ~i m. (în evul mediu) Țăran dependent, obligat să lucreze pământul stăpânului și să aducă contribuții în bani sau în natură; iobag; șerb; serv. /<lat. vecinus

VECÍN2 ~i m. 1) Persoană care trăiește în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. /<lat. vecinus

vecin m. 1. cel ce stă, cel ce locuește lângă altul: are vecini buni; 2. șerb, în Moldova (numit în Muntenia rumân): piară orice proclet, țăran, vecin, stăpân! AL. ridică de prin sate toți vecinii cu gloata OD. [Lat. VECINUS; sensul 2 revine la «(țăran) vecin», adică pământean, lit. locuitor învecinat (sens deja familiar latinității medievale)]. ║ a. învecinat: țările vecine.

vecín, -ă adj. (lat. vicinus, vechĭ *vĕcĭnus, *sătean, *consătean, vecin (Nied. 82), d. vîcus, cartier, mahala, orășel, sat, fermă [cp. cu cĭofligar], rudă cu vgr. oîkos, domiciliŭ; it. vicino, pv. vezi, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, pg. vezinho. Cp. cu *pesat, păsat din pîsatum și să 2 din sî. V. dieceză, econom, paroh). Care stă, se află orĭ locuĭește alăturĭ: un incendiŭ a izbucnit la vecin, vecina asta are limbă rea. Odinioară (lat. vicinus, sătean), șerb în Moldova, numit în Țara Românească rumân (Iorga, Ist. Arm. I, 59). Adj. Învecinat, apropiat: oraș vecin, țară vecină, inima e vecină stomahuluĭ (saŭ cu stomahu), cînele e vecin (seamănă) cu lupu. V. megieș și podan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vecín adj. m., s. m., pl. vecíni; adj. f., s. f. vecínă, pl. vecíne

vecín adj. m., s. m., pl. vecíni; f. sg. vecínă, pl. vecíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VECÍN adj., s. 1. adj. v. învecinat. 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaș, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megieș, (înv. și reg.) apropiaș, (Maram. și nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejuraș, împrejurean, răzeș, răzoraș. (~ul meu de casă.) 4. s. v. iobag.

VECIN adj., s. 1. adj. alăturat, învecinat, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaș, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megieș, (înv. și reg.) apropiaș, (Maram. și nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejuraș, împrejurean, răzeș, răzoraș. (~ meu de casă.) 4. s. (IST.) iobag, rumân, șerb, (rar) serv, (înv.) prost. (Țăranul dependent se numea ~ în Moldova, „iobag” în Transilvania și „rumân” în Țara Românească.)

LIMBA-VECÍNEI s. v. limba-cerbului, năvalnic.

limba-vecinei s. v. LIMBA-CERBULUI. NĂVALNIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vecín (-nă), adj.1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho.Der. vecină, s. f. (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s. f. (condiția de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaș, s. m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus).

vecín (-nă), adj. – Bovin. Lat. vaccinus (Candrea). Se folosește numai în numele de plantă limbă vecină, s. f. (Scolopendrium vulgare).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vecinul Costică expr. (eufem.) W.C.

Intrare: vecin (adj.)
vecin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecin
  • vecinul
  • vecinu‑
  • veci
  • vecina
plural
  • vecini
  • vecinii
  • vecine
  • vecinele
genitiv-dativ singular
  • vecin
  • vecinului
  • vecine
  • vecinei
plural
  • vecini
  • vecinilor
  • vecine
  • vecinelor
vocativ singular
plural
Intrare: vecin (iobag)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecin
  • vecinul
  • vecinu‑
plural
  • vecini
  • vecinii
genitiv-dativ singular
  • vecin
  • vecinului
plural
  • vecini
  • vecinilor
vocativ singular
  • vecinule
  • vecine
plural
  • vecinilor
Intrare: vecin (subst., de alături)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecin
  • vecinul
  • vecinu‑
plural
  • vecini
  • vecinii
genitiv-dativ singular
  • vecin
  • vecinului
plural
  • vecini
  • vecinilor
vocativ singular
  • vecinule
  • vecine
plural
  • vecinilor
Intrare: limba-vecinei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-vecinei
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-vecinei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vecin (adj.)

  • 1. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: învecinat 4 exemple
    exemple
    • Se dusese într-un sat vecin. DUMITRIU, P. F. 223.
      surse: DLRLC
    • De la o masă vecină îi strigă un vecin. CAMIL PETRESCU, U. N. 222.
      surse: DLRLC
    • Județele vecine erau cuprinse de valul răzvrătirii. REBREANU, R. II 84.
      surse: DLRLC
    • Toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANGĂ, P. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

vecin (iobag)

  • 1. în Evul Mediu Moldova Țăran dependent de stăpânul feudal; rumân.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: iobag serv șerb 3 exemple
    exemple
    • Stăpînul, pentru a sa mulțumire, rădica de prin sate toți vecinii cu gloata, de rămîneau țearinile nearate. ODOBESCU, S. A. 84.
      surse: DLRLC
    • Vom ridica țara în picioare, vom ridica slugile și vecinii noștri. NEGRUZZI, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • C. Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277.
      surse: DLRLC

etimologie:

vecin (subst., de alături) vecină

  • 1. Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (1.) cu alt popor, cu alt stat etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: vecinel 4 exemple
    exemple
    • Asupră-mi căutau frumoși admirativi ochii vecinei mele. GALACTION, O. I 58.
      surse: DLRLC
    • Ce s-a ales din casa asta, Vecine Neculai al popii. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Pe drumul de drumeți sărac Mai vezi fugind cîte-o vecină. COȘBUC, P. II 51.
      surse: DLRLC
    • Mă cunoșteau vecinii toți, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală Din vecini = care se află în apropiere, în vecinătate.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Le-aduci aminte De-o fată din vecini. COȘBUC, P. I 215.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături.
      surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC sinonime: alături / alăturea 2 exemple
      exemple
      • Puse cîrligul la ușa tinzii și plecă prin vecini să-și stîmpere amarul. VLAHUȚĂ, N. 25.
        surse: DLRLC
      • Junele cîmpence se duceau... să petreacă sărbătoarea în vecini. ODOBESCU, S. I 385.
        surse: DLRLC

etimologie: