14 definiții pentru serv (s.m.) sărv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

serv, [At: PETROVICI, P. 313/26 / V: (reg) sărv / Pl: ~i, ~e / E: lat servus] 1 smf (Asr) Servitor (1). 2 smf (Liv) Sclav (1). 3 smf (Pex) Persoană lipsită de drepturi, de libertatea acțiunii, aflată în totală dependență față de o altă persoană. 4 smf (În orânduirea feudală) Țăran legat de pământul unui letifundiar și care depindea cu persoana și cu bunurile sale de acesta Si: iobag, șerb. 5 sm (Reg) Paraclisier.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană fără drepturi sociale, legată de pămînt și depinzînd de seniorul care stăpînea pămîntul. V. iobag, șerb. În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75. ♦ (Latinism învechit) Sclav, rob. În evul mediu... femeia era o servă a bărbatului. GHEREA, ST. CR. II 317. 2. (Învechit) Servitor, slujitor. Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43. ◊ Fig. Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120.

SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].

SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)

SERV ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus

serv m. 1. șerb; 2. termen de politeță: al vostru umilit serv.

*serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. șerb). Rar. Rob. Servitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, subjugat, șerb, vecin.

serv s. v. ASERVIT. IOBAG. OM DE SERVICIU. ROB. RUMÂN. SCLAV. SERVITOR. SLUGĂ. SUBJUGAT. ȘERB. VECIN.

Intrare: serv (s.m.)
serv1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serv
  • servul
  • servu‑
plural
  • servi
  • servii
genitiv-dativ singular
  • serv
  • servului
plural
  • servi
  • servilor
vocativ singular
plural
sărv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

serv, -ă servă sărv

  • 1. în Evul Mediu Țăran dependent de stăpânul de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iobag șerb attach_file un exemplu
    exemple
    • În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43.
      surse: DLRLC
    • figurat Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120.
      surse: DLRLC

etimologie: