varvar, ~ă [At: COD. VOR. 96/13 / Pl: ~i, ~e / E: slv варъваръ, ngr βάρβαρος] (Înv) 1 smp (Șdp) Nume dat de vechii greci și de romani³ popoarelor și populațiilor străine. 2-3 sm, a (Persoană) de altă origine decât elenă sau romană Si: barbar (1-2). 4-5 sm, a (Pex) (Persoană) de altă origine etnică. 6-7 sm, a (Persoană) de altă religie. 8-9 sm, a (Persoană) fără nici o religie Si: barbar (5-6), păgân. 10-11 sm, a (Persoană) necivilizată, primitivă. 12-13 sm, a (Persoană) incapabilă de a înțelege cultura Si: barbar (7-8). 14-15 sm, a (Persoană) lipsită de rafinament Si: barbar (9-10). 16 a (D. modul de exprimare) Caracteristic oamenilor necultivați. 17-18 sm, a (Persoană) cu o comportare crudă, sălbatică.

varvarie sf [At: CANTEMIR, HR, 346 / V: vărvăr~ / Pl: ~ii / E: varvar + -ie] 1 (Înv) Stare primitivă de dezvoltare social-culturală Si: barbarie. 2 Comportare care denotă incultură Si: barbarie, (îvr) varvalâc (1). 3 Lipsă de finețe a manierelor Si: barbarie, grosolănie, (îvr) varvalâc (2). 4 Act de violență sau de cruzime înfăptuit de un opresor Si: barbarie, (îvr) varvalâc (3).

vărvărie sf vz varvarie

varvar, -ă s.m., adj. (înv.) Barbar. • pl. -i, -e. /<slav. варъваръ, ngr. βάρβαρος.

varvarie (înv.) Barbarie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /varvar + -ie.

VARVAR, -Ă, varvari, -e, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Barbar (1). Ați rîvnit la viața de fiare a unor varvari cum ne numiți voi. C. PETRESCU, R. DR. 10. ◊ (Adjectival) Ocărîndu-se și hiritisindu-se în cea mai varvară harababură de graiuri și de seminții. C. PETRESCU, A. R. 9. – Accentuat și: varvar.

VARVARIE s. f. (Învechit și arhaizant) Barbarie. Cînd va peri dintre dînșii varvaria, neștiința și nedreptatea? Țichindeal, la CADE. – Variantă: vărvărie (ALECSANDRI, T. 1457) s. f.

VARVAR, -Ă, varvari, -e, s. m. și f. (Înv.) Barbar. – Ngr. varvaros.

VARVARIE s. f. (Înv.) Barbarie. [Var.: vărvărie s. f.] – Din varvar + suf. -ie.

vàrvar a. și m. barbar: taci, varvarule! AL. [Gr. mod.].

varvarie f. barbarie: au pătimit toate vărvăriile din partea lui AL.

várvar, V. barbar.

varvaríe, V. barbarie.

varvar adj. m., s. m., pl. varvari; f. sg. varvară, pl. varvare

varvarie s. f., pl. varvarii

VARVAR adj., s. v. străin.

VARVAR adj. v. barbar, primitiv, sălbatic.

VARVARIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență.

VÂRVARE s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.

varvar adj., s. v. STRĂIN.

varvar adj. v. BARBAR. PRIMITIV. SĂLBATIC.

varvarie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ.

vîrvare s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF.