2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius.

variu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ii, (înv) ~ie af / E: lat varius, -a, -um] 1 (Asr) Variat (3). 2 (Îvr) Variat (1).

variu, -ie adj. (mai ales la pl.; de obicei precedă subst. pe care îl determ.) Diferit, variat. A refuzat oferta din varii motive. • pl. -ii. /<it. vario, lat. varĭus, -a, -um.

VÁRIU, -IE, varii, adj. (Înv.) Variat. – Din lat. varius.

VÁRIU, -IE, varii, adj. (Învechit) Felurit, variat. Cu sfințenie am notat variile minuni, de care e plin acest capodoperă politico-filozofic. CARAGIALE, O. VII 62.

VÁRIU, -IE adj. (Rar) Diferit, variat. [Cf. it. vario, lat. varius].

*váriŭ, -ie adj. (lat. varius). Rar. Variat, felurit.

vari smi [At: ANTONESCU, D. / E: fr vari] Specie de maimuță de talie mică, cu blană deasă, care trăiește în pădurile din nordul insulei Madagascar (Lemur variegatus).

varia3 [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-a / Pzi: ~iez, 3 (îvr) varie / E: fr varier, lat variare] 1 vt(f) A face să-și schimbe natura. 2 vt(f) A face să ia aspecte multiple și diferențiate Si: a diversifica. 3 vt(f) A face să capete trăsături particulare distincte Si: a deosebi2 (14), a diferenția (1). 4 vt(f) A face să capete succesiv valori diferite. 5 vt(f) (C. i. teme, motive muzicale) A supune unor transformări melodice, ritmice, armonice etc., menținând elementele caracteristice fundamentale. 6 vi A trece prin modificări succesive. 7 vi A avea fluctuații Si: a fluctua, a oscila. 8 vi (Mat) A lua valori diferite. 9 vi A prezenta diferențe (în funcție de anumiți factori). 10 vi (D. aparate de măsură) A indica valori fluctuante.

vari s.m. (zool.) Specie de maimuță din familia lemurienilor, cu blana deasă, cu pete negre și albe, care trăiește în pădurile din N-E Madagascarului și se hrănește mai ales cu fructe și cu insecte. • /<fr. vari.

varia2 subst. invar. 1 Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2 Rubrică a unei publicații periodice în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. cu conținut variat; varietăți. /<fr. varia, lat. varia, s.n. pl. de la adj. varĭus, -a, -um „diferit”.

varia1 s.f. Accent grav în alfabetul chirilic. • pl. -ii. /<ngr. βαρεία.

VÁRI s. m. cel mai mare dintre lemurieni, cu blană deasă, negru cu alb, în pădurile din nord-estul Madagascarului. (< fr. vari)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

váriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii

váriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. várie (sil. -ri-e); pl. m. și f. várii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÁRIU adj. v. deosebit, diferit, divers, felurit, variat.

variu adj. v. DEOSEBIT. DIFERIT. DIVERS. FELURIT. VARIAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

váriu (-ie), adj. – Variat. Lat. varius (sec. XIX). – Der. (din fr.) varia, vb.; variabil, adj.; invariabil (var. nevariabil), adj.; variabilitate, s. f.; variantă, s. f.; variați(un)e, s. f.; varietate, s. f.; varieteu, s. n. (teatru de varietăți).

Intrare: variu
variu adjectiv
  • pronunție: varĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • variu
  • variul
  • variu‑
  • varie
  • varia
plural
  • varii
  • variii
  • varii
  • variile
genitiv-dativ singular
  • variu
  • variului
  • varii
  • variei
plural
  • varii
  • variilor
  • varii
  • variilor
vocativ singular
plural
Intrare: vari
substantiv masculin (M74)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vari
  • variul
  • variu‑
plural
  • vari
  • varii
genitiv-dativ singular
  • vari
  • variului
plural
  • vari
  • varilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

variu

etimologie: