14 definiții pentru valtrap valdrap


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdráp s. n.] – Din rus. valitrap.

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap.

VALTRÁP, valtrapuri, s. n. Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului sub șa; cioltar. În sania de piață, cu valtrap și cu zurgălăi, cu cai purtînd tuiuri roșii în frunte... veneau cei patru Bălcești. CAMIL PETRESCU, O. I 500 Ridică valtrapurile din spinarea calului. ARDELEANU, D. 277. Dricul intra în curte, înhămat cu șase cai... cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. MACEDONSKI, O. III 98. – Variantă: valdráp (CARAGIALE, O. I 375) s. n.

valtrap n. cioltar de cavalerie ușoară. [Rus. VALTRAPŬ (din nemț. Waltrappe).

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.

VALDRÁP s. n. v. valtrap.

valdrap n. cioltar: un valdrap de mătase cusut numai cu fireturi CAR. [V. valtrap].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

valtráp s. n. pl. valtrápuri

valtráp s. n., pl. valtrápuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VALTRÁP s. cioltar, șabracă, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)

VALTRAP s. cioltar, șabracă, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

valtráp (-puri), s. n. – Pătură mare care se pune sub șaua calului. Germ. Waltrape, prin intermediul rus. valĭtrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).

Intrare: valtrap
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valtrap
  • valtrapul
  • valtrapu‑
plural
  • valtrapuri
  • valtrapurile
genitiv-dativ singular
  • valtrap
  • valtrapului
plural
  • valtrapuri
  • valtrapurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valdrap
  • valdrapul
  • valdrapu‑
plural
  • valdrapuri
  • valdrapurile
genitiv-dativ singular
  • valdrap
  • valdrapului
plural
  • valdrapuri
  • valdrapurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

valtrap valdrap

  • 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa.
    exemple
    • În sania de piață, cu valtrap și cu zurgălăi, cu cai purtînd tuiuri roșii în frunte... veneau cei patru Bălcești. CAMIL PETRESCU, O. I 500.
      surse: DLRLC
    • Ridică valtrapurile din spinarea calului. ARDELEANU, D. 277.
      surse: DLRLC
    • Dricul intra în curte, înhămat cu șase cai... cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. MACEDONSKI, O. III 98.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ghetră

etimologie: