2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. – Din fr. vagant.

vagant, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~nți, ~e / E: fr (1) vagant, lat vagans, ~ntis, ger vagant, (2) ger Vagant] (Liv) 1 a Vagabond (2). 2 sm (În Evul Mediu, în Europa occidentală) Student călător care circula de la o universitate la alta. 3 sm Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi Si: goliard (1).

vagant, -ă adj., s.m. 1 adj. Care hoinărește din loc în loc; rătăcitor, nestatornic; care este rătăcitor, fară domiciliu; vagabond. 2 s.m. (în Ev. Med., în Europa de Vest) Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cînta bucuria de a trăi. ♦ Student călător care circula de la o universitate la alta. • pl. -ți, -te. /<fr. vagant, lat. vagans, -ntis, germ. vagant, Vagant.

VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; goliard. – Din fr. vagant.

VAGÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. [Cf. germ. vagant, lat. vagans].

VAGÁNT s. m. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, nestatornic. (< fr. vagant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vagánt adj. m., pl. vagánți; f. sg. vagántă, pl. vagánte

Intrare: vagant (adj.)
vagant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagant
  • vagantul
  • vagantu‑
  • vagantă
  • vaganta
plural
  • vaganți
  • vaganții
  • vagante
  • vagantele
genitiv-dativ singular
  • vagant
  • vagantului
  • vagante
  • vagantei
plural
  • vaganți
  • vaganților
  • vagante
  • vagantelor
vocativ singular
plural
Intrare: vagant (poet)
vagant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagant
  • vagantul
  • vagantu‑
plural
  • vaganți
  • vaganții
genitiv-dativ singular
  • vagant
  • vagantului
plural
  • vaganți
  • vaganților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vagant (adj.)

etimologie:

vagant (poet)

  • 1. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: goliard

etimologie: