vagant, -ă adj., s.m. 1 adj. Care hoinărește din loc în loc; rătăcitor, nestatornic; care este rătăcitor, fară domiciliu; vagabond. 2 s.m. (în Ev. Med., în Europa de Vest) Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cînta bucuria de a trăi. ♦ Student călător care circula de la o universitate la alta. • pl. -ți, -te. /<fr. vagant, lat. vagans, -ntis, germ. vagant, Vagant.