3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. *vituleus (<vitulus).

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.

vătui2 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: vată + -ui] 1 A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte. 2 A umple cu vată sau cu lână și a matlasa o plapumă. 3 (Pex) A capitona (1).

vătui1 sm [At: (a. 1611) ȘTEFANELLI, D. C. 1 / V: (reg) ~tâi, vot~, băt~ / Pl: ~ / E: ml *vituleus (< vitulus) cf alb ftujë, vëtulë] 1 Ied. 2 Țap tânăr (mai ales în al doilea an de viață) Si: (reg) vătărog (2). 3 (Reg) Țap inapt pentru reproducere. 4 Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. 5 (Reg) Noaten. 6 Berbec inapt pentru reproducere. 7 Pui de iepure (până la un an) Si: (reg) vătărog (4). 8 Iepuroi. 9 (Mun; fig) Șoarece mare. 10 Epitet pentru un copil. 11 Epitet pentru un tânăr (necăsătorit).

vătui3 [At: PSALT. SCH. 226/10 / Pzi: ~esc / E: slv вѣтовати] (Îvr; în limbajul bisericesc) 1 vt A promite în mod solemn Si: (îvr) a sfătui. 2 vr A face o promisiune solemnă Si: (înv) a făgădui (7).

vătui2 IV. tr. (compl. indică obiecte de îmbrăcăminte, plăpumi etc.) A căptuși cu vată sau cu vatelină; a bumbăci ♦ Ext. A capitona, a matlasa. • prez.ind. -iesc. /vată + -ui.

vătui1 s.m. (zool.) 1 Ied sau pui de iepure (pînă la un an); (reg.) vătărog. ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară sau de capră. 2 Noaten. 3 Iepure pînă la un an. • pl. -ui. și (reg.) vătîi, votui s.m. /cuv. autoh.; cf. alb .ftujë, vëtulë.

VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. vituleus (< vitulus).

VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. 1. Ied (de uri an). Vede... căprioarele și ciutele, ieșite cu vătuii și cu vițeii în marginea luminișului. SADOVEANU, V. E. 39. De-acum mai mult... N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult Și vătui pe coasta lată N-am să mîn eu niciodată! COȘBUC, P. II 172. ♦ Pielea prelucrată a puiului de căprioară. Un burduv de vătui. ȘEZ. III 8. 2. Pui de iepure (de șase pînă la opt luni); șoldan. Ei fugeau înainte, speriindu-se de orice zgomot, de orice șoaptă, de frunzele ce fîșiau pe cracă... de vătuiul ce zbughea din iarbă. ODOBESCU, S. I 91. De-abia o să-avem vreme pînă diseară să întoarcem doi-trei vătui. GHICA, S. 282.

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși (un obiect de îmbrăcăminte) cu vată; p. ext. a capitona. ◊ Refl. Fig. O sită se coboară pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Să vătuiește auzul DELAVRANCEA, O. II 41.

A VĂTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui

VĂTÚI ~ m. rar 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure până la un an. /Cuv. de orig. traco-dacă

vătúĭ, – úĭe s. (din *vătulĭ, mrom. vetulĭu, alb. vetulĭ, d. vĭet, an [vgr. étos, an, lat. vetus, vétulus, vechĭ]. D. alb. vine ngr. vetúli, d. rom. vine rut. vatúlĭa, vatúĭka, pol. wetula. Cp. cu noatin și godac). Vechĭ (Ps. S.) Țap. (Bibl. 1688) Ĭed. Azĭ. Puĭ sugar de ĭepure (pe cînd șoldan e adult). – În Olt. vătăróg. V. lupeĭ și coteĭ.

vătuie sf [At: BIBLIA (1688), 722/5 / V: (reg) văduie (Pl: văduie), vet~, bă~ (Pl: bătui), fă~ (Pl: fătui) sf / Pl: vătui, ~ / E: vătui1] 1 Iadă. 2 Capră tânără (mai ales în al doilea an de viață) Si: (reg) vătăroagă (2). 3 (Reg) Capră stearpă. 4 (Trs) Noatenă. 5 (Reg) Oaie stearpă. 6 Iepuroaică (până la un an) Si: (reg) vătăroagă (4). 7 (Dep) Epitet pentru o tânără (ușuratică).

vătuie s.f. (zool.) 1 Iadă tînără sau capră (mai ales în al doilea an de viață); (reg.) vătăroagă. 2 (zool) Noatenă. 3 (zool) Iepuroaică pînă la un an. 4 (de obicei deprec.) (Epitet pentru o) fată tînără (ușuratică). • pl. -ui, -uie. g.-d. -iei. și (reg.) văduie, vetuie s.f. /vătui1 + -e.

vătuiu m. 1. ied de un an; 2. puiu de iepure: vătuiții ce sbughia din iarbă OD. [Lat. *VITULEUS (din VITULUS, vițel)].

2) vătuĭésc v. tr. (d. vată). Căptușesc cu vată: haĭne vătuite.

arată toate definițiile

Intrare: vătui (s.m.f.)
vătui2 (s.m.f.) substantiv masculin adjectiv
substantiv masculin și feminin (MF122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătui
  • vătuiul
  • vătuiu‑
  • vătuie
  • vătuia
plural
  • vătui
  • vătuii
  • vătui
  • vătuile
genitiv-dativ singular
  • vătui
  • vătuiului
  • vătui
  • vătuii
plural
  • vătui
  • vătuilor
  • vătui
  • vătuilor
vocativ singular
plural
Intrare: vătui (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vătui
  • vătuire
  • vătuit
  • vătuitu‑
  • vătuind
  • vătuindu‑
singular plural
  • vătuiește
  • vătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vătuiesc
(să)
  • vătuiesc
  • vătuiam
  • vătuii
  • vătuisem
a II-a (tu)
  • vătuiești
(să)
  • vătuiești
  • vătuiai
  • vătuiși
  • vătuiseși
a III-a (el, ea)
  • vătuiește
(să)
  • vătuiască
  • vătuia
  • vătui
  • vătuise
plural I (noi)
  • vătuim
(să)
  • vătuim
  • vătuiam
  • vătuirăm
  • vătuiserăm
  • vătuisem
a II-a (voi)
  • vătuiți
(să)
  • vătuiți
  • vătuiați
  • vătuirăți
  • vătuiserăți
  • vătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vătuiesc
(să)
  • vătuiască
  • vătuiau
  • vătui
  • vătuiseră
Intrare: vătuie
vătuie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătuie
  • vătuia
plural
  • vătuie
  • vătuiele
genitiv-dativ singular
  • vătuie
  • vătuiei
plural
  • vătuie
  • vătuielor
vocativ singular
plural
vătuie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătuie
  • vătuia
plural
  • vătui
  • vătuile
genitiv-dativ singular
  • vătui
  • vătuii
plural
  • vătui
  • vătuilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătui (s.m.f.) vătuie

  • 1. Ied sau pui de iepure (până la un an).
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: vătărog attach_file 4 exemple
    exemple
    • Vede... căprioarele și ciutele, ieșite cu vătuii și cu vițeii în marginea luminișului. SADOVEANU, V. E. 39.
      surse: DLRLC
    • De-acum mai mult... N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult Și vătui pe coasta lată N-am să mîn eu niciodată! COȘBUC, P. II 172.
      surse: DLRLC
    • Ei fugeau înainte, speriindu-se de orice zgomot, de orice șoaptă, de frunzele ce fîșiau pe cracă... de vătuiul ce zbughea din iarbă. ODOBESCU, S. I 91.
      surse: DLRLC
    • De-abia o să-avem vreme pînă diseară să întoarcem doi-trei vătui. GHICA, S. 282.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Ied (de un an).
      surse: DLRLC
    • diferențiere Pui de iepure (de șase până la opt luni).
      surse: DLRLC sinonime: șoldan
    • 1.1. Piele (prelucrată) a puiului de căprioară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Un burduv de vătui. ȘEZ. III 8.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *vituleus (dinvitulus).
    surse: DEX '09
  • Cuvânt de origine traco-dacă.
    surse: NODEX

vătui (vb.)

etimologie:

  • Vată + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX