vătúi, (vătuiu), s.m. (reg.) Ied (până la un an). ■ (top.)Vătuiasa, teren în Vișeul de Sus (Mihali, 2015: 170). – Cuv. autohton, cf. alb. vetul', din rad. i.-e. *uet, *uet-es- „an” (Russu, 1970: 212); lat. *vituleus (DER, DEX, MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. vatulja, pol. wetula (Candrea, după DER; Scriban).