21 de definiții pentru vătășie vătăjie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie.

VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie.

vătășie sf [At: M. COSTIN, O. 90 / V: (rar) ~tăfie, (îrg) ~tăjie, (înv) ~tăvie sf / Pl: ~ii / E: vătaș + -ie] 1 (Înv) Calitatea de vătaf (1). 2 (Înv) Funcția de vătaf (1). 3 (Înv) Asociație de meseriași, de negustori etc., condusă de un vătaf (1). 4 (Înv) Taxă care se percepea pe transportul mărfurilor sau pe venitul provenit din negoțul cu diverse mărfuri. 5 (Mar; Trs) Parte a stânei în care stă vătaful (3) (împreună cu ceilalți ciobani) și unde se prepară produsele din laptele oilor. 6 (În Evul Mediu; în țările române) Funcția vătafului (12). 7 (În Evul Mediu; în țările române) Instituția reprezentată de vătaf (12). 8 (Înv; șîs ~ de plai) Funcția vătafului (14) de plai. 9 (Iuz) Subprefectură. 10 (Iuz) Sediul instituției reprezentate de vătaf (14). 11 (Înv) Grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești condus de un vătaf (12). 12 (Înv; spc) Detașament militar condus de un vătaf (12). 13 (Iuz) Funcția vătafului (23). 14 (Iuz) Slujba vătafului (23).

vătășie (în Ev. Med., în Țările Rom.) 1 Instituția, autoritatea reprezentată de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. ♦ Funcția, slujba de vătaf. ♦ Sediul instituției pe care o reprezenta vătaful. 2 Grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești etc. condus de un vătaf. ♦ Spec. Detașament militar, grup de plăieși condus de un vătaf. 3 Taxă care se plătea la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfa sau pe venitul provenit din negoțul cu diferite mărfuri. 4 Asociație de meseriași, de negustori etc. condusă de un vătaf • pl. -ii. g.-d. -iei. și vătăfie s.f. /vătaș + -ie.

VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. (În trecut) 1. Funcția de vătaf. Tînărul, închinîndu-se adînc la Mihnea, îl rugă, drept har, să-i lase vătășia de vînători. ODOBESCU, S. A. 92. Vătășie de plai (sau a plaiului) = subprefectură. Așa s-a hotărît să între la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII. ◊ Căpitănie (2). [Armata] se compunea din... două vătășii: a călărașilor de Galați și a călărașilor de Țarigrad. BĂLCESCU, O. II 118. 2. Taxă care se plătea la bariera unui oraș, pentru trecerea unui vehicul cu marfă. – Variantă: vătăjíe s. f.

VĂTĂȘÍE ~i f. înv. 1) Funcție de vătaf. 2) Persoană care deținea această funcție. 3) Durata executării acestei funcții. /vătaș + suf. ~ie[1] modificată

  1. Modificat la etimologie din vătaf în vătaș. — tavi

vătășie f. 1. căpitănie: vătășie de vânători OD. vătășia călărașilor de Țarigrad BĂLC.; 2. subprefectură: o vătășie de plaiu sau o sămeșie GHICA. [V. vătaf].

vătășel sm [At: (a. 1729-1730) IORGA, S. D. V, 148 / V: (îrg) ~tăjel, (reg) vetejel / Pl: ~ei / E: vătaș + -el] 1 (Îvp) Vătaf (1). 2 Subaltern al vătafului (1). 3 (Pop) Vătaf (3). 4 (Pop) Subaltern al vătafului (3). 5 (Reg) Vornicel (5) la nuntă. 6 (Buc) Tânăr care poartă un brad sau un băț împodobit cu o basma neagră în fruntea alaiului înmormântării unui flăcău sau a unei fete. 7 (Reg) Băț împodobit cu panglici, năframe, beteală etc. pe care îl poartă vătășelul (5) la nuntă. 8 (Buc) Băț împodobit cu o basma neagră pe care îl poartă vătășelul (6) la înmormântarea unui flăcău sau a unei fete. 9 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la primărie. 10 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la poliție. 11-12 (Iuz) Subaltern al vătafului (23-24). 13 (Reg; îf vătăjel) Om plătit care se ocupă mai ales cu vânzarea cailor nărăviți. 14 (Bot; Buc; îf vătăjel) Spinuță (Phyteuma spiciforme). 15 (Reg) Cocoloș de mămăligă.

vătășel s.m. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Vătaf; subaltern al unui vătaf, care se ocupa cu administrarea unei curți boierești, a unei moșii mănăstirești sau boierești. 2 (în trecut) Slujbaș însărcinat cu strîngerea dărilor. 3 (în vechea organizare administrativă) Funcționar inferior la primărie. 4 (pop.) Vomicel (la nuntă). • pl. -ei. și (înv., reg.) vătăjel s.m. /vătaș + -el.

vătăjíe f. Mold. Sarcina de vătaf. Căpitănie: vătășia de călărașĭ. Suprefectură de plaĭ. – În Munt. -jíe și -șíe-

vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătășíe s. f., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile

vătășíe s. f., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTĂȘIE DE PLÁI s. v. subprefectură.

vătășie de plai s. v. SUBPREFECTURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vătășíe, vătășíi, s.f. (pop.) 1. funcția, slujba de vătaf. 2. (înv.) taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul de marfă. 3. căpitănie. 4. subprefectură.

vătăjíe, vătăjíi, s.f. (înv.) funcție de vătaf. 2. subprefectură.

vătăjíe, vătăjii, (vătășie, vătaștină), s.f. – (reg.) Coliba în care stă baciul și unde se prepară cașul (Maram.); construcție ridicată pe sistemul furcilor, acoperită de obicei cu draniță. În vătăjie se află vatra de foc și vasele pentru prelucrarea laptelui, gătitul mâncării și transportul produselor în gospodărie (Stoica, Pop, 1984). Locul de la stână unde se fierbe laptele (Papahagi 1925); lăptărie. ♦ (top.) În vătaștină, fânațe în Dobricu Românesc; Vătaștină, deal în Baba, Coroieni, Vima (Vișovan, 2008). – Din vătaș „vătaf” + suf. -ie (MDA).

arată toate definițiile

Intrare: vătășie
vătășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătășie
  • vătășia
plural
  • vătășii
  • vătășiile
genitiv-dativ singular
  • vătășii
  • vătășiei
plural
  • vătășii
  • vătășiilor
vocativ singular
plural
vătăjie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătăjie
  • vătăjia
plural
  • vătăjii
  • vătăjiile
genitiv-dativ singular
  • vătăjii
  • vătăjiei
plural
  • vătăjii
  • vătăjiilor
vocativ singular
plural

vătășie vătăjie

  • 1. Funcția, slujba de vătaf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Tînărul, închinîndu-se adînc la Mihnea, îl rugă, drept har, să-i lase vătășia de vînători. ODOBESCU, S. A. 92.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care deținea această funcție.
      surse: NODEX
    • 1.2. Durata executării acestei funcții.
      surse: NODEX
    • 1.3. Vătășie de plai (sau a plaiului) = subprefectură
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Așa s-a hotărît să între la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • [Armata] se compunea din... două vătășii: a călărașilor de Galați și a călărașilor de Țarigrad. BĂLCESCU, O. II 118.
        surse: DLRLC
  • 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Vătaș + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX