16 definiții pentru vătășel vătăjel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el.

VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcționar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s. m.] – Vătaș + suf. -el.

VĂTĂȘÉL, vătășei, s. m. (Și în forma vătăjel) Diminutiv al lui vătaf. I. (În trecut) 1. v. vătaf (I 1) Intră în curtea lin Stoicea... un vătășei din partea lui socru-său, boierul Rovin. GALACTION, O. I 52. 2. v. vătaf (I 3). – Dar cu ce-i hrănea? Cu ciosvîrți de miei De la vătășei. PĂSCULESCU, L. P. 152. Căpitan Caracatuci, Vătăjel peste haiduci. ALECSANDRI, P. P. 58. 3. Funcționar inferior la primărie, care îndeplinea diferite funcții, îndeosebi pe cea de curier. Seara, vine un vătășei de la primărie. STANCU, D. 95. Un vătășei mă chemă la primărie. GANE, N. II 94. În piață, vătășelul știe sigur că Mitu Boieru a intrat adineaori cu mai mulți ofițeri și funcționari la cafeneaua din colț. CARAGIALE, O. I 231. Numesc un vătășei care face poliția în sat. BOLLIAC, O. 252. III. Fiecare dintre flăcăii care conduc alaiul la nunți, la înmormîntări etc.; vornicel. – Variantă: vătăjél s. m.

VĂTĂȘÉL ~i m. (diminutiv de la vătaf) 1) ist. Slujbaș la primărie care îndeplinea și funcția de curier. 2) Flăcău care poftește oaspeții la nuntă și are anumite obligații în timpul ceremoniei; vornicel. /vătaf + suf. ~el

vătășel m. 1. Munt. a) comisar de cartier: vătășel de mahală a plecat a colinda PANN; b) gardian de noapte; c) curier rural; 2. Mold. a) slujbaș la primărie; b) vornicel de nuntă și bățul împodobit ce poartă.

vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.

VĂTĂJÉL s. m. v. vătășel.

VĂTĂJÉL s. m. v. vătășel.

VĂTĂJÉL s. m. v. vătășel.

vătăjél m., pl. (d. vătajĭ, pl. luĭ vătav. D. rom. vine rut. vatažélo). Mold. Isprăvnicel, logofăt, șef de muncitorĭ (la o moșie, la o vie). Vornicel, cavaler de onoare la o nuntă țărănească. Munt. (-jel și -șel). Comisar orĭ subcomisar de mahala (Sec. 19). Șef de muncitorĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii

vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTĂȘÉL s. v. colăcar, curier, mesager, ștafetă.

VĂTĂȘÉL s. 1. isprăvnicel, (reg.) fecior boieresc. (~ la o moșie.) 2. vătăman, vornicel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.) 3. vătaf, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. și Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă.)

VĂTĂȘEL s. 1. isprăvnicel, (reg.) fecior boieresc. (~ la o moșie.) 2. vătăman, vornicel. (~ era ajutorul vornicului la sate.) 3. vătaf, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. și Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă.)

vătășel s. v. COLĂCAR. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.

VĂTĂȘIȚĂ s. vorniceasă, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv. și Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.) modificată


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vătăjél, vătăjéi, s.m. (înv.) 1. șef de muncitori la o moșie. 2. cavaler de onoare la nuntă. 3. comisar sau subcomisar de mahala.

Intrare: vătășel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătășel
  • vătășelul
  • vătășelu‑
plural
  • vătășei
  • vătășeii
genitiv-dativ singular
  • vătășel
  • vătășelului
plural
  • vătășei
  • vătășeilor
vocativ singular
  • vătășelule
  • vătășele
plural
  • vătășeilor
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătăjel
  • vătăjelul
  • vătăjelu‑
plural
  • vătăjei
  • vătăjeii
genitiv-dativ singular
  • vătăjel
  • vătăjelului
plural
  • vătăjei
  • vătăjeilor
vocativ singular
  • vătăjelule
  • vătăjele
plural
  • vătăjeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătășel vătăjel

  • 1. Diminutiv al lui vătaf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Intră în curtea din Stoicea... un vătășel din partea lui socru-său, boierul Rovin. GALACTION, O. I 52.
      surse: DLRLC
    • – Dar cu ce-i hrănea? Cu ciosvîrți de miei De la vătășei. PĂSCULESCU, L. P. 152.
      surse: DLRLC
    • Căpitan Caracatuci, Vătăjel peste haiduci. ALECSANDRI, P. P. 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vornicel (la nuntă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vornicel
    • 1.2. în trecut Funcționar inferior la primărie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Seara, vine un vătășel de la primărie. STANCU, D. 95.
        surse: DLRLC
      • Un vătășel mă chemă la primărie. GANE, N. II 94.
        surse: DLRLC
      • În piață, vătășelul știe sigur că Mitu Boieru a intrat adineaori cu mai mulți ofițeri și funcționari la cafeneaua din colț. CARAGIALE, O. I 231.
        surse: DLRLC
      • Numesc un vătășel care face poliția în sat. BOLLIAC, O. 252.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vătaș + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX