VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – Varză + suf. -are.

vărzare sf [At: LB / V: vărzar (Pl: vărzare, reg, vărzaruri sn, vărzari sm), (reg) verzar (Pl: verzare) sn / Pl: ~zări / E: varză + -are] Plăcintă umplută cu varză (8) sau cu ceapă, cu știr³, cu mărar etc.

vărzare s.f. (culin.) Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. • pl. -ări. și vărzar s.n. /varză + -are.

VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are.

VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză (acră sau dulce), cu ceapă, mărar, știr etc. Or s-aducă acasă plăcinte, vărzări... turte. PAMFILE, CR. 1. Bucatele cele mai uzitate la această ocaziune sînt... în zile de post: borș de pește, găluște, pește și vărzare. MARIAN, NA. 230.

VĂRZARE ~ări f. Plăcintă cu umplutură de legume sau de fructe. /varză + suf. ~are

vărzare f. Mold. plăcintă cu varză bine fiartă și prăjită în untdelemn și ceapă (vărzările se fac prin posturi și pe la ajunuri): de plăcinte râde gura, de vărzare și mai tare CR.

VĂRZAR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – Varză + suf. -ar.

vărzar² sn vz vărzare

vărzar¹ sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: varză + -ar] 1 Cultivator (și vânzător) de varză (8). 2 Călugăr însărcinat cu aprovizionarea într-o mânăstire. 3 (Mun; gmț) Colăcar.

verzar sn vz vărzare

vărzar¹ s.m. (pop.) Cultivator (și vînzător) de varză. • pl. -i. /varză + -ar.

vărzar² s.n. v. vărzare.

VĂRZAR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar.

VĂRZAR, vărzari, s. m. 1. Cultivator de varză. 2. Călugăr însărcinat cu aprovizionarea într-o mănăstire.

VĂRZAR ~i m. Cultivator de varză. /varză + suf. ~ar

vărzár n., pl. e (d. varză). Trans. Un fel de plăcintă țărănească umplută cu varză. – În Mold. sud uzitat la pl. vărzare, în nord vărzărĭ (ca buzunărĭ îld. -are).

vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări

vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări

vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări

vărzare, -zări.

vărzar (rar) s. m., pl. vărzari

vărzar (rar) s. m., pl. vărzari

vărzar s. m., pl. vărzari

vărzár, vărzare, vărzari, s.m.n. 1. (s.n.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop, 1970: 147). 2. (s.m.) Cultivator sau comerciant de varză. ■ (onom.) Vărzari, poreclă pentru locuitorii din Câmpulung la Tisa. – În general, considerat der. rom. de la varză (v. Scriban, DEX, MDA); moștenit din lat. vir(i)diaria, pl. lui vir(i)diarium; cuv. s-a păstrat și în aromână, vărdzare, virdzare (Loșonți, 2001).

vărzar, s.f. – 1. (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop, 1970: 147; Vișeu, 1887). 2. Cultivator sau comerciant de varză. ♦ (onom.) Vărzari, poreclă pentru locuitorii din Câmpulung la Tisa. – În general, considerat der. rom. de la varză (v. Scriban, DEX, MDA); moștenit din lat. vir(i)diaria, pl. lui vir(i)diarium; cuv. s-a păstrat și în aromână, unde are formele vărdzare, virdzare (Loșonți, 2001).

vărzar, s.f. – (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop 1970: 147; Vișeu, 1887). – Din varză (< lat. vir(i)dia „verdețuri”) + -ar.