VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – Varză + suf. -are.

vărzare sf [At: LB / V: vărzar (Pl: vărzare, reg, vărzaruri sn, vărzari sm), (reg) verzar (Pl: verzare) sn / Pl: ~zări / E: varză + -are] Plăcintă umplută cu varză (8) sau cu ceapă, cu știr³, cu mărar etc.

vărzare s.f. (culin.) Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. • pl. -ări. și vărzar s.n. /varză + -are.

VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are.

VĂRZARE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză (acră sau dulce), cu ceapă, mărar, știr etc. Or s-aducă acasă plăcinte, vărzări... turte. PAMFILE, CR. 1. Bucatele cele mai uzitate la această ocaziune sînt... în zile de post: borș de pește, găluște, pește și vărzare. MARIAN, NA. 230.

VĂRZARE ~ări f. Plăcintă cu umplutură de legume sau de fructe. /varză + suf. ~are

vărzare f. Mold. plăcintă cu varză bine fiartă și prăjită în untdelemn și ceapă (vărzările se fac prin posturi și pe la ajunuri): de plăcinte râde gura, de vărzare și mai tare CR.

vărzar² sn vz vărzare

verzar sn vz vărzare

vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări

vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări

vărzare s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări

vărzare, -zări.