vălurit, ~ă a vz vălurat

vălurit, -ă adj. v. vălurat.

VĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri¹ sau ca niște valuri¹; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val¹).

învălura [At: REV. CRIT. I, 171 / Pzi: ~rez / E: în + valuri] 1 vt A mișca în valuri Si: a agita, a ondula. 2-3 vri A face valuri. 4 vr (Fig) a se revărsa.

învălurat, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I, 73/7 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învălura] 1 Care face valuri Si: agitat, unduios. 2 Care se revarsă în formă de valuri. 3 Care se clatină ca valurile. 4 (D. un teren) Cu ridicături multe Si: accidentat.

învălurit, ~ă a vz învălurat

vălurat, ~ă a [At: MACEDONSCHI, O. III, 21 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: vălura] 1 Care se mișcă asemenea valurilor¹ (1). 2 (D. întinderi de pământ, suprafețe etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare valurilor¹ (1) Si: văluros (4). 3 (D. linii, contururi) Sinuos.

văluri v vz vălura

vălurat, -ă adj. Care este cu valuri sau ca niște valuri; care prezintă neregularități, ridicături și scobituri. ♦ (despre linii, contururi) Care este sinuos, ondulat. Creste de munți vălurite. • pl. -ți, -te. și vălurit, -ă adj. /v. vălura.

VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri¹ sau ca niște valuri¹; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val¹).

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor. ▭ Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: vălurí (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.

ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurít, -ă, vălurát, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurít, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.

VĂLURÁT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURÍ vb. IV v. învălura.

A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri