4 intrări

38 de definiții

din care

Explicative DEX

VĂLURIT, -Ă adj. v. vălurat.

VĂLURIT, -Ă adj. v. vălurat.

vălurit, ~ă a vz vălurat

vălurit, -ă adj. v. vălurat.

VĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurit, -ă adj.] – V. învălura.

ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurit, -ă adj.] – V. învălura.

ÎNVĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURAT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurit, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1).

învălura [At: REV. CRIT. I, 171 / Pzi: ~rez / E: în + valuri] 1 vt A mișca în valuri Si: a agita, a ondula. 2-3 vri A face valuri. 4 vr (Fig) a se revărsa.

învălurat, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I, 73/7 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învălura] 1 Care face valuri Si: agitat, unduios. 2 Care se revarsă în formă de valuri. 3 Care se clatină ca valurile. 4 (D. un teren) Cu ridicături multe Si: accidentat.

învălurit, ~ă a vz învălurat

vălurat, ~ă a [At: MACEDONSCHI, O. III, 21 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: vălura] 1 Care se mișcă asemenea valurilor1 (1). 2 (D. întinderi de pământ, suprafețe etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare valurilor1 (1) Si: văluros (4). 3 (D. linii, contururi) Sinuos.

văluri v vz vălura

vălurat, -ă adj. Care este cu valuri sau ca niște valuri; care prezintă neregularități, ridicături și scobituri. ♦ (despre linii, contururi) Care este sinuos, ondulat. Creste de munți vălurite. • pl. -ți, -te. și vălurit, -ă adj. /v. vălura.

VĂLURAT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurit, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1).

ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor.Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: văluri (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.

ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurit, -ă, vălurat, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurit, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.

VĂLURAT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURI vb. IV v. învălura.

A ÎNVĂLURA ~ez tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri

A SE ÎNVĂLURA pers. 3 se ~ea intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri

ÎNVĂLURAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNVĂLURA și A SE ÎNVĂLURA. 2) (despre relief) Care are multe ridicături, asemănătoare valurilor. /v. a (se) învălura

învălurat a. agitat (de valuri).

Ortografice DOOM

învălura (a ~) vb., ind. prez. 3 învălurea, imperf. 3 pl. învălurau; conj. prez. 3 să învălureze

vălurat adj. m., pl. vălurați; f. vălura, pl. vălurate

învălura (a ~) vb., ind. prez. 3 învălurea

vălurat adj. m., pl. vălurați; f. vălurată, pl. vălurate

învălura vb., ind. prez. 1 sg. învălurez, 3 sg. și pl. învălurea

învălurat adj. m., pl. învălurați; f. sg. învălurată, pl. învălurate

vălurat adj. m., pl. vălurați; f. sg. vălurată, pl. vălurate

Sinonime

ÎNVĂLURA vb. v. undui.

ÎNVĂLURAT adj. 1. v. unduios. 2. v. accidentat.

VĂLURAT adj. v. unduios.

ÎNVĂLURA vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.)

ÎNVĂLURAT adj. 1. unduios, vălurat, văluros. (O apă ~.) 2. (GEOGR.) accidentat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)

VĂLURAT adj. învălurat, unduios, văluros. (O apă ~.)

Regionalisme / arhaisme

vălurít, -ă, văluriți, -te, adj. (reg.) Decorat în valuri. – Var. a lui vălurat (DEX, MDA).

vălurit, -ă, văluriți, -te, adj. – (reg.) Decorat în valuri (Bilțiu, 2010). – Var. a lui vălurat (< val, valuri) (DEX, MDA).

Intrare: vălurit
vălurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învălura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălurare
  • ‑nvălurare
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratu‑
  • ‑nvăluratu‑
  • învălurând
  • ‑nvălurând
  • învălurându‑
  • ‑nvălurându‑
singular plural
  • învălurea
  • ‑nvălurea
  • învălurați
  • ‑nvălurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
(să)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (tu)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
(să)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurași
  • ‑nvălurași
  • învăluraseși
  • ‑nvăluraseși
a III-a (el, ea)
  • învălurea
  • ‑nvălurea
(să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălură
  • ‑nvălură
  • învălurase
  • ‑nvălurase
plural I (noi)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
(să)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurarăm
  • ‑nvălurarăm
  • învăluraserăm
  • ‑nvăluraserăm
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (voi)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
(să)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurarăți
  • ‑nvălurarăți
  • învăluraserăți
  • ‑nvăluraserăți
  • învăluraseți
  • ‑nvăluraseți
a III-a (ei, ele)
  • învălurea
  • ‑nvălurea
(să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălurau
  • ‑nvălurau
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învăluraseră
  • ‑nvăluraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văluri
  • vălurire
  • vălurit
  • văluritu‑
  • vălurind
  • vălurindu‑
singular plural
  • vălurește
  • văluriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văluresc
(să)
  • văluresc
  • văluream
  • vălurii
  • vălurisem
a II-a (tu)
  • vălurești
(să)
  • vălurești
  • vălureai
  • văluriși
  • văluriseși
a III-a (el, ea)
  • vălurește
(să)
  • vălurească
  • vălurea
  • văluri
  • vălurise
plural I (noi)
  • vălurim
(să)
  • vălurim
  • văluream
  • vălurirăm
  • văluriserăm
  • vălurisem
a II-a (voi)
  • văluriți
(să)
  • văluriți
  • vălureați
  • vălurirăți
  • văluriserăți
  • văluriseți
a III-a (ei, ele)
  • văluresc
(să)
  • vălurească
  • vălureau
  • văluri
  • văluriseră
Intrare: învălurat
învălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratul
  • învăluratu‑
  • ‑nvăluratul
  • ‑nvăluratu‑
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălurata
  • ‑nvălurata
plural
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurații
  • ‑nvălurații
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratele
  • ‑nvăluratele
genitiv-dativ singular
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratului
  • ‑nvăluratului
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratei
  • ‑nvăluratei
plural
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învăluraților
  • ‑nvăluraților
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratelor
  • ‑nvăluratelor
vocativ singular
plural
învălurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălurit
  • ‑nvălurit
  • învăluritul
  • învăluritu‑
  • ‑nvăluritul
  • ‑nvăluritu‑
  • învăluri
  • ‑nvăluri
  • învălurita
  • ‑nvălurita
plural
  • învăluriți
  • ‑nvăluriți
  • învăluriții
  • ‑nvăluriții
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritele
  • ‑nvăluritele
genitiv-dativ singular
  • învălurit
  • ‑nvălurit
  • învăluritului
  • ‑nvăluritului
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritei
  • ‑nvăluritei
plural
  • învăluriți
  • ‑nvăluriți
  • învăluriților
  • ‑nvăluriților
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritelor
  • ‑nvăluritelor
vocativ singular
plural
vălurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurit
  • văluritul
  • văluritu‑
  • văluri
  • vălurita
plural
  • văluriți
  • văluriții
  • vălurite
  • văluritele
genitiv-dativ singular
  • vălurit
  • văluritului
  • vălurite
  • văluritei
plural
  • văluriți
  • văluriților
  • vălurite
  • văluritelor
vocativ singular
plural
vălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurat
  • văluratul
  • văluratu‑
  • vălura
  • vălurata
plural
  • vălurați
  • vălurații
  • vălurate
  • văluratele
genitiv-dativ singular
  • vălurat
  • văluratului
  • vălurate
  • văluratei
plural
  • vălurați
  • văluraților
  • vălurate
  • văluratelor
vocativ singular
plural
Intrare: vălurat
vălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurat
  • văluratul
  • văluratu‑
  • vălura
  • vălurata
plural
  • vălurați
  • vălurații
  • vălurate
  • văluratele
genitiv-dativ singular
  • vălurat
  • văluratului
  • vălurate
  • văluratei
plural
  • vălurați
  • văluraților
  • vălurate
  • văluratelor
vocativ singular
plural
vălurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurit
  • văluritul
  • văluritu‑
  • văluri
  • vălurita
plural
  • văluriți
  • văluriții
  • vălurite
  • văluritele
genitiv-dativ singular
  • vălurit
  • văluritului
  • vălurite
  • văluritei
plural
  • văluriți
  • văluriților
  • vălurite
  • văluritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălura, învălurezverb

  • 1. A mișca în valuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. DLRLC
    • 1.1. reflexiv intranzitiv A face valuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Apa se învălura ușor. DLRLC
      • format_quote Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. DLRLC
  • 2. figurat A cuprinde din toate părțile. NODEX
etimologie:
  • În + valuri (pluralul lui val). DEX '09 DEX '98

învălurat, învăluraadjectiv

  • 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. DLRLC
    • format_quote Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. DLRLC
    • format_quote Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. DLRLC
  • 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Regiunea învălurată a dealurilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi învălura DEX '09 DEX '98 NODEX

vălurat, văluraadjectiv

etimologie:
  • valuri (pluralul lui val (1.)). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.