2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.

văierare sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 205v/28 / V: (înv) voi~ / Pl: ~rări / E: văiera] (Îrg) 1-2 Văitare (1-2).

văierare s.f. (înv., reg.) Faptul de a se văiera; vaiet, văitare. • pl. -ări. /v. văiera.

VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.

VĂIERÁRE, văierări, s. f. Acțiunea de a se văiera; strigăt de durere, vaiet. S-aud văierări și zăngăt pe-aproape de arme. COȘBUC, AE. 36.

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).

vaier1 sn [At: ALECSANDRI, P. III, 95 / Pl: ~e / E: pvb văiera] 1-2 Vaiet (1-2). 3 Suferință. 4 (Fig) Vaiet (6). 5 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de clopote.

vaier2 sm [At: FD I, 158 / Pl: ~i / E: mg vájár] (Trs) 1 Miner1. 2 Șef2 de echipă în mină1.

vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.

văiera [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 50v/31 / V: ~ira, voi~ / Pzi: vaier, (reg) ~rez / E: vai1 (prin apropiere de șuiera, fluiera)] (Îrg) 1-2 vr A se văita (1-2). 3 vt A compătimi (1) pe cineva.

vaier s.n. Tînguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. • pl. -e. /de la văiera, prin derivare regresivă.

vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.

văiera vb. I. refl. (înv., reg.) A se văita. • prez.ind. vaier, -ez. /de la vai, după șuiera, fluiera etc.

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).

VĂIERÁ, vaier, vb. I. Refl. A se văita. Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.

văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri

văieráre s. f., g.-d. art. văierării; pl. văierări

văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere

arată toate definițiile

Intrare: văierare
văierare substantiv feminin
  • silabație: vă-ie-ra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văierare
  • văierarea
plural
  • văierări
  • văierările
genitiv-dativ singular
  • văierări
  • văierării
plural
  • văierări
  • văierărilor
vocativ singular
plural
Intrare: văiera
  • silabație: vă-ie-ra info
verb (V19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văiera
  • văierare
  • văierat
  • văieratu‑
  • văierând
  • văierându‑
singular plural
  • vaieră
  • văierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaier
(să)
  • vaier
  • văieram
  • văierai
  • văierasem
a II-a (tu)
  • vaieri
(să)
  • vaieri
  • văierai
  • văierași
  • văieraseși
a III-a (el, ea)
  • vaieră
(să)
  • vaiere
  • văiera
  • văieră
  • văierase
plural I (noi)
  • văierăm
(să)
  • văierăm
  • văieram
  • văierarăm
  • văieraserăm
  • văierasem
a II-a (voi)
  • văierați
(să)
  • văierați
  • văierați
  • văierarăți
  • văieraserăți
  • văieraseți
a III-a (ei, ele)
  • vaieră
(să)
  • vaiere
  • văierau
  • văiera
  • văieraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văierare

etimologie:

  • vezi văiera
    surse: DEX '98 DEX '09

văiera

  • 1. învechit regional A se văita.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24.
      surse: DLRLC
    • Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080.
      surse: DLRLC
    • Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vai (după șuiera, fluiera etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98