3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.

văduvi [At: (a. 1652) TDRG / V: (îrg) vădui / Pzi: ~vesc / E: văduv] 1 vi (Pop) A rămâne văduv (2) Si: (reg) a vădăni (1). 2 vtf A lăsa pe cineva văduv (2) Si: (reg) a vădăni (2). 3 vi A duce viață de văduv (1). 4 vi A duce o viață ca de văduv (1). 5 vi (Înv; d. instituții) A rămâne fără titular (ca urmare a decesului acestuia). 6 vt (Fig) A lipsi de ... 7 vr (Reg; d. fete sau despre femei nemăritate; îf vădui) A naște un copil.

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A face să devină văduv, a lăsa văduv (sau văduvă). Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția. NECULUȚĂ, Ț. D. 41. Îndărăt cu potera, Că-ți văduvesc cucoana. MAT. FOLK. 383. ◊ Refl. Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? BIBICESCU, P. P. 345. ◊ Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi de ceva. Curtea noastră-oi părăsi, Pe mama oi văduvi. BIBICESCU, P. P. 303. 2. Intranz. A rămîne, a deveni văduv (sau văduvă). Văduvind tinerica, Părinții ei o luară. PANN, P. V. II 84. Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească. ALECSANDRI, P. P. 181. ♦ A trăi în văduvie, a duce viață de văduv. A lăsat.... la ceasul morții ei și cu jurămînt ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească. ISPIRESCU, L. 306.

A VĂDUVÍ ~ésc 1. tranz. (persoane) 1) A face să rămână văduv (sau văduvă). 2) fig. A lipsi de îngrijire; a lăsa în voia soartei. 2. intranz. 1) A rămâne văduv (sau văduvă). 2) A fi văduv. /Din văduv

VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua.

văduv, ~ă [At: PSALT. HUR. 552/24 / V: (îrg) văduu (Pl și: reg ~dui sf) smf, a, (înv) văduo (Pl: văduo; G-D: sg văduoei, Pl: văduolor) sf, af, vădoo sf, vădovă sf, af, (îvr) vuduă sf / A și: (reg) văduv / Pl: ~i, ~e, (reg) vădui sm, ~i sf / G-D și: (înv) ~vii sf / E: ml viduus, -ua] 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut soția sau soțul (prin deces) și nu s-a recăsătorit Si: (pop) vădan (1-2), văduvit (1-2), văduvoi (1-2), (reg) văduvar. 3 a (Înv; pan; d. stupi) Care nu are matcă. 4 a (Înv; d. instituții) Care are postul titularului vacant (prin deces) Si: (pop) văduvit (3). 5 a (Înv; d. funcții, demnități etc.) Care nu are titular Si: (pop) văduvit (4). 6 a (Fig; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „de”) Lipsit (de ...). 7 smf (Fam; îs) ~(ă) de paie Persoană care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soție sau, respectiv, fără soț. 8 sf (Orn; Trs; îc) ~ă-loatră Mierlă (Turdus merula). 9 sf (Bot; Trs; îc) ~a-ce-țâpă-copiii Sovârvariță2 (Inula britannica).

văduvesc, ~ească a [At: PO 133/1 / V: (înv) ~uiesc / Pl: ~ești / E: văduv + -esc] (Rar) 1 Care aparține văduvilor (1). 2 Specific văduvilor (1). 3 De văduv (1). 4 De văduvie (1).

VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua.

VẮDUV, văduvi, adj. m. (Despre bărbați; adesea substantivat) Căruia i-a murit soția sau care a divorțat și nu s-a recăsătorit. Mă numesc Ion, Sînt văduv de o lună jumătate. Am copii și zece socri: cinci neveste-nmormîntate. EFTIMIU, Î. 18. Sînt văduv de vro zece ani. COȘBUC, P. I 230. ◊ Fig. Lipsit de ceva, liber, gol. În curînd scaunul Moldovei e văduv. DELAVRANCEA, A. 54. Tristele diminețe... Ne vor afla cu jale p-un văduv, pustiu pat? ALEXANDRESCU, M. 155.

VĂDÚVĂ, văduve, adj. f. (Despre femei) Căreia i-a murit soțul sau care a divorțat și nu s-a recăsătorit. Eu holtei, mîndra văduvă, Dorul plînge în zori de ziuă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 104. ◊ (Substantivat) Deși călca spre treizeci și opt de ani, văduva Irimiei era încă frumoasă și părea tînără. SADOVEANU, O. VII 90. Ah, războiul blestemat Cîte văduve-a lăsat în durere și cîți prunci Au rămas orfani de-atunci. TOPÎRCEANU, M. 241. El lua paraua de nafură a văduvei și bucățica de pîine din gura orfanului. VLAHUȚĂ, O. A. I 218. ◊ Fig. Lipsit de ceva, liber, gol. Duzii bătrini de pe marginile drumului își scuturau ușor ramurile mai subțiri, văduve, învăluite de fîșii ușoare de aburi reci. DUMITRIU, B. F. 58. [Cuvintele] au rămas văduve de sens real. GHEREA, ST. CR. II 34. – Variantă; (regional) văduă (JARNÍK-BÎRSEANU, la CADE) adj. f.

VẮDUV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care și-a pierdut (prin moarte) soțul sau soția și nu s-a mai recăsătorit. /<lat. viduus, ~ua

văduv a. și m. 1. bărbat rămas fără soție (prin moarte sau despărțenie); 2. fig. lipsit de: oraș văduv de locuitori. [Vechiu-rom. văduu (cf. Mold. vădăoiu, văduvoiu (CR.) = lat. VIDUUS].

vắduv, -ă adj. și s. (lat. vĭduus, vĭdua, de unde vrom. văduŭ, văduŭă [văduo, ca noo îld. noŭă]. Apoĭ s’a făcut văduvă, care a prefăcut masculinu văduŭ în văduv. It. védovo, -va, pv. vezoa, fr. veuf, veuve, cat. viuda, sp. viudo, viuda, pg. viuvo, -va. V. vădană). Rămas fără soție (pin moarte): om văduv, femeĭe văduvă; un văduv, o văduvă. Fig. Rar. Lipsit de: un sat văduv de locuitorĭ. – În est masc. și văduvóĭ.

văduvésc v. tr. (d. văduvă). Fac văduv orĭ văduvă: războĭu văduvise multe femeĭ. Fig. Lipsesc, despoĭ: România șĭ-a reluat provinciile de care era văduvită. V. intr. Trăĭesc văduv: mulțĭ anĭ a văduvit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă

văduví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 sg. și pl. văduveáscă

vắduv adj. m., s. m., pl. vắduvi; adj. f., s. f. vắduvă, pl. vắduve

văduv adj. m., s. m., pl. văduvi; f. sg. văduvă, pl. văduve

arată toate definițiile

Intrare: văduvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văduvi
  • văduvire
  • văduvit
  • văduvitu‑
  • văduvind
  • văduvindu‑
singular plural
  • văduvește
  • văduviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văduvesc
(să)
  • văduvesc
  • văduveam
  • văduvii
  • văduvisem
a II-a (tu)
  • văduvești
(să)
  • văduvești
  • văduveai
  • văduviși
  • văduviseși
a III-a (el, ea)
  • văduvește
(să)
  • văduvească
  • văduvea
  • văduvi
  • văduvise
plural I (noi)
  • văduvim
(să)
  • văduvim
  • văduveam
  • văduvirăm
  • văduviserăm
  • văduvisem
a II-a (voi)
  • văduviți
(să)
  • văduviți
  • văduveați
  • văduvirăți
  • văduviserăți
  • văduviseți
a III-a (ei, ele)
  • văduvesc
(să)
  • văduvească
  • văduveau
  • văduvi
  • văduviseră
Intrare: văduv (adj.)
văduv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văduv
  • văduvul
  • văduvu‑
  • văduvă
  • văduva
plural
  • văduvi
  • văduvii
  • văduve
  • văduvele
genitiv-dativ singular
  • văduv
  • văduvului
  • văduve
  • văduvei
plural
  • văduvi
  • văduvilor
  • văduve
  • văduvelor
vocativ singular
plural
Intrare: văduv (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văduv
  • văduvul
  • văduvu‑
plural
  • văduvi
  • văduvii
genitiv-dativ singular
  • văduv
  • văduvului
plural
  • văduvi
  • văduvilor
vocativ singular
  • văduvule
  • văduve
plural
  • văduvilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văduvi

  • 1. intranzitiv tranzitiv A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vădăni 5 exemple
    exemple
    • Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția. NECULUȚĂ, Ț. D. 41.
      surse: DLRLC
    • Îndărăt cu potera, Că-ți văduvesc cucoana. MAT. FOLK. 383.
      surse: DLRLC
    • Văduvind tinerica, Părinții ei o luară. PANN, P. V. II 84.
      surse: DLRLC
    • Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească. ALECSANDRI, P. P. 181.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? BIBICESCU, P. P. 345.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lipsi un exemplu
      exemple
      • Curtea noastră-oi părăsi, Pe mama oi văduvi. BIBICESCU, P. P. 303.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A duce viață de văduv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • A lăsat.... la ceasul morții ei și cu jurămînt ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească. ISPIRESCU, L. 306.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • văduv
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

văduv, -ă (persoană) văduvă văduă

  • 1. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit.
    surse: DLRLC NODEX DEX '09 sinonime: vădan, -ă vădancă vădană diminutive: văduvioară augmentative: văduvoi, -oaie 6 exemple
    exemple
    • Mă numesc Ion, Sînt văduv de o lună jumătate. Am copii și zece socri: cinci neveste-nmormîntate. EFTIMIU, Î. 18.
      surse: DLRLC
    • Sînt văduv de vro zece ani. COȘBUC, P. I 230.
      surse: DLRLC
    • Eu holtei, mîndra văduvă, Dorul plînge în zori de ziuă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 104.
      surse: DLRLC
    • Deși călca spre treizeci și opt de ani, văduva Irimiei era încă frumoasă și părea tînără. SADOVEANU, O. VII 90.
      surse: DLRLC
    • Ah, războiul blestemat Cîte văduve-a lăsat în durere și cîți prunci Au rămas orfani de-atunci. TOPÎRCEANU, M. 241.
      surse: DLRLC
    • El lua paraua de nafură a văduvei și bucățica de pîine din gura orfanului. VLAHUȚĂ, O. A. I 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

văduv (gol)

  • 1. figurat Lipsit de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gol (adj.) liber (adj.) 4 exemple
    exemple
    • În curînd scaunul Moldovei e văduv. DELAVRANCEA, A. 54.
      surse: DLRLC
    • Tristele diminețe... Ne vor afla cu jale p-un văduv, pustiu pat? ALEXANDRESCU, M. 155.
      surse: DLRLC
    • Duzii bătrîni de pe marginile drumului își scuturau ușor ramurile mai subțiri, văduve, învăluite de fîșii ușoare de aburi reci. DUMITRIU, B. F. 58.
      surse: DLRLC
    • [Cuvintele] au rămas văduve de sens real. GHEREA, ST. CR. II 34.
      surse: DLRLC

etimologie: