2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.

vârfuit2, ~ă [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: vârfui] 1 Care este prelungit în formă de vârf (45). 2 Care are capătul ascuțit. 3 (D. recipiente sau alte obiecte ori spații folosite pentru depozitare sau transportare) Care este umplut până sus, până la refuz.

vârfuit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 163 / E: vârfui] 1 Formare a vârfului (24) unui stog, al unei clăi de fân. 2 Alcătuire a acoperișului unei construcții. 3 Umplere peste măsură a unor recipiente. 4 Tăiere a vârfului unui copac doborât.

VÂRFUÍT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascuțit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.

VÂRFUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are vârf; cu vârf; țuguiat. 2) (despre vase) Care este umplut cu vârf; plin până la limită /v. a vârfui

VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui.

VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui.

vârfui [At: (a. 1804) TES. II, 332 / V: (reg) ~rvui / Pzi: ~esc / E: vârf + -ui] 1 vt (C. i. stoguri, clăi etc.) A face vârf (24) Si: (reg) a vârși1. 2 vt A forma partea de sus. 3 vt (Rar; c. i. indică construcții) A alcătui acoperișul (cu pante repezi). 4 vt (C. i. recipiente sau alte obiecte ori spații folosite la păstrare și la transportare) A umple peste măsură, până la refuz. 5 vt (C. i. recipiente în care se pun substanțe lichide) A face să fie plin ochi. 6 vr A se îngrămădi peste măsură. 7 vt (Reg) A tăia vârful unui copac doborât. 8 vt (D. forme de relief pozitive) A-și profila vârful (1).

vîrfuit, -ă adj. 1 Care este prelungit în formă de vîrf, cu vîrf; țuguiat, ascuțit. 2 (despre recipiente) Care este plin pînă sus, umplut cu vîrf. Patru pahare erau vîrfuite (AGÂR.). • pl. -ți, – te. /v. vîrfui.

VÎRFUÍ, vîrfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vîrf unei grămezi. Vro cinci clăi de le-am clădit. Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100. ♦ A fi vîrf, a constitui, a reprezenta, a forma vîrful unei grămezi. Un căpitan... Căzuse, vîrfuind mormanul. COȘBUC, P. II 41. 2. A umple pînă sus, a face să fie plin ochi. Cu vin feciorii vîrfuiesc ulcioare. MURNU, O. 44. Borcanul să-l umplu, să-l vîrfuiesc. PANN, P. V. III 84. 3. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și ridica, a-și profila vîrful. În păretele din stînga «Coiful» își vîrfuiește turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni. VLAHUȚĂ, la TDRG.

VÎRFUÍT, -Ă, vîrfuiți, -te, adj. 1. Cu vîrf, țuguiat, ascuțit. [Eracle] sînul ei nemeri c-o săgeată în trei vîrfuită. MURNU, I. 98. În genunchi se șuie... Pe culmea vîrfuită. ALECSANDRI, P. III 306. 2. (Despre recipiente) Umplut pînă sus, plin ochi. A pus farfuria vîrfuită pe mescioară. PAS, Z. I 76.

A VÂRFUÍ ~iésc tranz. (grămezi, clăi) A face vârf. /vârf + suf. ~ui

vârfuì v. 1. a pune la vârf: pe culmea vârfuită cu o neagră buturugă AL.; 2. a umplea și îndesa cu vârf: să-l umplu, să-l vârfuesc PANN.

vîrfuĭésc v. tr. (d. vîrf). Fac să aĭbă vîrf, pun ca să se facă vîrf: a vîrfui o baniță (a o încărca cît se poate), a vîrfui o claĭe de fîn. – Și înv-: un car învîrfuit (Munt. vest. CL. 1910, 4, 434).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vârfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 să vârfuiáscă

vârfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiésc, imperf. 3 sg. vârfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vârfuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRFUÍT adj. v. ascuțit, țuguiat.

Intrare: vârfuit
vârfuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfuit
  • vârfuitul
  • vârfuitu‑
  • vârfui
  • vârfuita
plural
  • vârfuiți
  • vârfuiții
  • vârfuite
  • vârfuitele
genitiv-dativ singular
  • vârfuit
  • vârfuitului
  • vârfuite
  • vârfuitei
plural
  • vârfuiți
  • vârfuiților
  • vârfuite
  • vârfuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vârfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârfui
  • vârfuire
  • vârfuit
  • vârfuitu‑
  • vârfuind
  • vârfuindu‑
singular plural
  • vârfuiește
  • vârfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârfuiesc
(să)
  • vârfuiesc
  • vârfuiam
  • vârfuii
  • vârfuisem
a II-a (tu)
  • vârfuiești
(să)
  • vârfuiești
  • vârfuiai
  • vârfuiși
  • vârfuiseși
a III-a (el, ea)
  • vârfuiește
(să)
  • vârfuiască
  • vârfuia
  • vârfui
  • vârfuise
plural I (noi)
  • vârfuim
(să)
  • vârfuim
  • vârfuiam
  • vârfuirăm
  • vârfuiserăm
  • vârfuisem
a II-a (voi)
  • vârfuiți
(să)
  • vârfuiți
  • vârfuiați
  • vârfuirăți
  • vârfuiserăți
  • vârfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârfuiesc
(să)
  • vârfuiască
  • vârfuiau
  • vârfui
  • vârfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vârfuit

  • 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ascuțit (adj.) țuguiat attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Eracle] sînul ei nemeri c-o săgeată în trei vîrfuită. MURNU, I. 98.
      surse: DLRLC
    • În genunchi se șuie... Pe culmea vîrfuită. ALECSANDRI, P. III 306.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • A pus farfuria vîrfuită pe mescioară. PAS, Z. I 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vârfui
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vârfui

  • 1. A face vârf unei grămezi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Vro cinci clăi de le-am clădit. Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A fi vârf, a constitui, a reprezenta, a forma vârful unei grămezi.
      exemple
      • Un căpitan... Căzuse, vîrfuind mormanul. COȘBUC, P. II 41.
        surse: DLRLC
  • 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cu vin feciorii vîrfuiesc ulcioare. MURNU, O. 44.
      surse: DLRLC
    • Borcanul să-l umplu, să-l vîrfuiesc. PANN, P. V. III 84.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În păretele din stînga «Coiful» își vîrfuiește turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vârf + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX