9 definiții pentru vârfuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂRFUIT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
vârfuit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 163 / E: vârfui] 1 Formare a vârfului (24) unui stog, al unei clăi de fân. 2 Alcătuire a acoperișului unei construcții. 3 Umplere peste măsură a unor recipiente. 4 Tăiere a vârfului unui copac doborât.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vârfuit2, ~ă [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: vârfui] 1 Care este prelungit în formă de vârf (45). 2 Care are capătul ascuțit. 3 (D. recipiente sau alte obiecte ori spații folosite pentru depozitare sau transportare) Care este umplut până sus, până la refuz.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRFUIT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascuțit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂRFUIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are vârf; cu vârf; țuguiat. 2) (despre vase) Care este umplut cu vârf; plin până la limită /v. a vârfui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vîrfuit, -ă adj. 1 Care este prelungit în formă de vîrf, cu vîrf; țuguiat, ascuțit. 2 (despre recipiente) Care este plin pînă sus, umplut cu vîrf. Patru pahare erau vîrfuite (AGÂR.). • pl. -ți, – te. /v. vîrfui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÎRFUIT, -Ă, vîrfuiți, -te, adj. 1. Cu vîrf, țuguiat, ascuțit. [Eracle] sînul ei nemeri c-o săgeată în trei vîrfuită. MURNU, I. 98. În genunchi se șuie... Pe culmea vîrfuită. ALECSANDRI, P. III 306. 2. (Despre recipiente) Umplut pînă sus, plin ochi. A pus farfuria vîrfuită pe mescioară. PAS, Z. I 76.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VÂRFUIT adj. v. ascuțit, țuguiat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vîrfuit adj. v. ASCUȚIT. ȚUGUIAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vârfuit, vârfuităadjectiv
-
- [Eracle] sînul ei nemeri c-o săgeată în trei vîrfuită. MURNU, I. 98. DLRLC
- În genunchi se șuie... Pe culmea vîrfuită. ALECSANDRI, P. III 306. DLRLC
-
- 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A pus farfuria vîrfuită pe mescioară. PAS, Z. I 76. DLRLC
-
etimologie:
- vârfui DEX '09 DEX '98 NODEX