9 definiții pentru vârfuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRFUIT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.

vârfuit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 163 / E: vârfui] 1 Formare a vârfului (24) unui stog, al unei clăi de fân. 2 Alcătuire a acoperișului unei construcții. 3 Umplere peste măsură a unor recipiente. 4 Tăiere a vârfului unui copac doborât.

vârfuit2, ~ă [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: vârfui] 1 Care este prelungit în formă de vârf (45). 2 Care are capătul ascuțit. 3 (D. recipiente sau alte obiecte ori spații folosite pentru depozitare sau transportare) Care este umplut până sus, până la refuz.

VÂRFUIT, -Ă, vârfuiți, -te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; țuguiat, ascuțit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – V. vârfui.

VÂRFUIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are vârf; cu vârf; țuguiat. 2) (despre vase) Care este umplut cu vârf; plin până la limită /v. a vârfui

vîrfuit, -ă adj. 1 Care este prelungit în formă de vîrf, cu vîrf; țuguiat, ascuțit. 2 (despre recipiente) Care este plin pînă sus, umplut cu vîrf. Patru pahare erau vîrfuite (AGÂR.). • pl. -ți, – te. /v. vîrfui.

VÎRFUIT, -Ă, vîrfuiți, -te, adj. 1. Cu vîrf, țuguiat, ascuțit. [Eracle] sînul ei nemeri c-o săgeată în trei vîrfuită. MURNU, I. 98. În genunchi se șuie... Pe culmea vîrfuită. ALECSANDRI, P. III 306. 2. (Despre recipiente) Umplut pînă sus, plin ochi. A pus farfuria vîrfuită pe mescioară. PAS, Z. I 76.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂRFUIT adj. v. ascuțit, țuguiat.

Intrare: vârfuit
vârfuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfuit
  • vârfuitul
  • vârfuitu‑
  • vârfui
  • vârfuita
plural
  • vârfuiți
  • vârfuiții
  • vârfuite
  • vârfuitele
genitiv-dativ singular
  • vârfuit
  • vârfuitului
  • vârfuite
  • vârfuitei
plural
  • vârfuiți
  • vârfuiților
  • vârfuite
  • vârfuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârfuit, vârfuiadjectiv

  • 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Eracle] sînul ei nemeri c-o săgeată în trei vîrfuită. MURNU, I. 98. DLRLC
    • format_quote În genunchi se șuie... Pe culmea vîrfuită. ALECSANDRI, P. III 306. DLRLC
  • 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A pus farfuria vîrfuită pe mescioară. PAS, Z. I 76. DLRLC
etimologie:
  • vezi vârfui DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.