VÎRFUIT, -Ă, vîrfuiți, -te, adj. 1. Cu vîrf, țuguiat, ascuțit. [Eracle] sînul ei nemeri c-o săgeată în trei vîrfuită. MURNU, I. 98. În genunchi se șuie... Pe culmea vîrfuită. ALECSANDRI, P. III 306. 2. (Despre recipiente) Umplut pînă sus, plin ochi. A pus farfuria vîrfuită pe mescioară. PAS, Z. I 76.