2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli.

VÂNZOLÍRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli.

vânzolire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: vânzoli] 1 Vânzoleală. 2 Răsucire (în așternut) pe o parte și pe alta din cauza unei stări psihice apăsătoare. 3 Efort depus pentru depășirea unor dificultăți. 4 Învolburare a apei.

VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

vânzoli [At: LB / V: (reg) njo~ / Pzi: ~lesc / E: mg vonszolni „a trage, a târî după sine”] 1 vr (D. oameni; pgn; d. ființe) A se agita sau a se deplasa încoace și încolo (cu repeziciune sau timp îndelungat) în scopul de a înlătura un inconvenient, de a rezolva o situație complicată, de a participa la mai multe activități, din cauza unei surescitări nervoase etc. 2 vr A se răsuci (în așternut) pe o parte și pe alta din cauza unei stări psihice apăsătoare. 3 vr (Fig) A se strădui (din toate puterile) să învingă anumite dificultăți, neajunsuri. 4 vrr (Înv) A se război. 5 vi (Reg; îe) Cum mai ~lești cu lumea? Cum o mai duci? 6 vt A răvăși provocând agitație sau dezordine Si: a răscoli. 7 vt A perturba o situație stabilă. 8 vt (Reg) A obosi (foarte mult) pe cineva (în luptă) Si: a epuiza.

VÎNZOLÍ, vînzolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta, a răscoli. Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6. Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161. ◊ Fig. Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104. ♦ Refl. A se agita, a se frămînta; (despre mulțimi) a forfoti. Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130. Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17. Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29. ◊ (Poetic) Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. 2. Refl. reciproc. A se încăiera, a se lupta, a se război. Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40. ◊ Refl. Fig. Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95. Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.

VÎNZOLÍRE, vînzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vînzoli.

A SE VÂNZOLÍ mă ~ésc intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa;a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec.

vînzolésc (mă) v. refl. (ung. vonzódni, a se simți atras; voncolni, a trage, a zmunci; vonzani, a trage, a atrage). Est. Mă lupt mult, mă zmuncesc mult, mă joc mult: toată noaptea ne-am vînzolit cu draciĭ. – Și vînj- în nord. V. hîrjonesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri

vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri

vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă

vânzolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vânzoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNZOLÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

vînzoli vb. v. AGITA. GOLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

Intrare: vânzolire
vânzolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzolire
  • vânzolirea
plural
  • vânzoliri
  • vânzolirile
genitiv-dativ singular
  • vânzoliri
  • vânzolirii
plural
  • vânzoliri
  • vânzolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vânzoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânzoli
  • vânzolire
  • vânzolit
  • vânzolitu‑
  • vânzolind
  • vânzolindu‑
singular plural
  • vânzolește
  • vânzoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolesc
  • vânzoleam
  • vânzolii
  • vânzolisem
a II-a (tu)
  • vânzolești
(să)
  • vânzolești
  • vânzoleai
  • vânzoliși
  • vânzoliseși
a III-a (el, ea)
  • vânzolește
(să)
  • vânzolească
  • vânzolea
  • vânzoli
  • vânzolise
plural I (noi)
  • vânzolim
(să)
  • vânzolim
  • vânzoleam
  • vânzolirăm
  • vânzoliserăm
  • vânzolisem
a II-a (voi)
  • vânzoliți
(să)
  • vânzoliți
  • vânzoleați
  • vânzolirăți
  • vânzoliserăți
  • vânzoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolească
  • vânzoleau
  • vânzoli
  • vânzoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânzolire

  • 1. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi vânzoli
    surse: DEX '98 DEX '09

vânzoli

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: agita forfoti frământa răscoli attach_file 8 exemple
    exemple
    • Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6.
      surse: DLRLC
    • Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69.
      surse: DLRLC
    • Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • figurat Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104.
      surse: DLRLC
    • Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130.
      surse: DLRLC
    • Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17.
      surse: DLRLC
    • Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29.
      surse: DLRLC
    • poetic Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se război, a se lupta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • figurat Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: