15 definiții pentru vânzoli vânjoli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

vânzoli [At: LB / V: (reg) njo~ / Pzi: ~lesc / E: mg vonszolni „a trage, a târî după sine”] 1 vr (D. oameni; pgn; d. ființe) A se agita sau a se deplasa încoace și încolo (cu repeziciune sau timp îndelungat) în scopul de a înlătura un inconvenient, de a rezolva o situație complicată, de a participa la mai multe activități, din cauza unei surescitări nervoase etc. 2 vr A se răsuci (în așternut) pe o parte și pe alta din cauza unei stări psihice apăsătoare. 3 vr (Fig) A se strădui (din toate puterile) să învingă anumite dificultăți, neajunsuri. 4 vrr (Înv) A se război. 5 vi (Reg; îe) Cum mai ~lești cu lumea? Cum o mai duci? 6 vt A răvăși provocând agitație sau dezordine Si: a răscoli. 7 vt A perturba o situație stabilă. 8 vt (Reg) A obosi (foarte mult) pe cineva (în luptă) Si: a epuiza.

A SE VÂNZOLÍ mă ~ésc intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa;a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec.

vînzoli vb. IV. 1 tr., refl. A (se) agita, a (se) frămînta, a (se) zbate (în direcții opuse). Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții (SADOV.). 2 refl. recipr. A se război, a se lupta. Iaca, gospodin, cu cine m-am vînjolit toată noaptea (CR.). • prez.ind. -esc. și vînjoli vb. IV. /<magh. vonszolni „a merge, a tîrî după sine”.

VÎNZOLÍ, vînzolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta, a răscoli. Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6. Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161. ◊ Fig. Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104. ♦ Refl. A se agita, a se frămînta; (despre mulțimi) a forfoti. Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130. Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17. Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29. ◊ (Poetic) Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. 2. Refl. reciproc. A se încăiera, a se lupta, a se război. Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40. ◊ Refl. Fig. Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95. Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.

vânjolì (vânzolì) v. Mold. 1. a suci, a încovoia tare; 2. a agita, a răsbate: legionarii au vânzolit limanurile mărilor (VLAHUȚĂ); 3. a se lupta: cu cine m’am vânjolit toată noaptea CR. [Lit. a se suci ca un vânjol].

vînzolésc (mă) v. refl. (ung. vonzódni, a se simți atras; voncolni, a trage, a zmunci; vonzani, a trage, a atrage). Est. Mă lupt mult, mă zmuncesc mult, mă joc mult: toată noaptea ne-am vînzolit cu draciĭ. – Și vînj- în nord. V. hîrjonesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă

vânzolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vânzoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNZOLÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

vînzoli vb. v. AGITA. GOLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

Intrare: vânzoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânzoli
  • vânzolire
  • vânzolit
  • vânzolitu‑
  • vânzolind
  • vânzolindu‑
singular plural
  • vânzolește
  • vânzoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolesc
  • vânzoleam
  • vânzolii
  • vânzolisem
a II-a (tu)
  • vânzolești
(să)
  • vânzolești
  • vânzoleai
  • vânzoliși
  • vânzoliseși
a III-a (el, ea)
  • vânzolește
(să)
  • vânzolească
  • vânzolea
  • vânzoli
  • vânzolise
plural I (noi)
  • vânzolim
(să)
  • vânzolim
  • vânzoleam
  • vânzolirăm
  • vânzoliserăm
  • vânzolisem
a II-a (voi)
  • vânzoliți
(să)
  • vânzoliți
  • vânzoleați
  • vânzolirăți
  • vânzoliserăți
  • vânzoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolească
  • vânzoleau
  • vânzoli
  • vânzoliseră
vânjoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânzoli vânjoli

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: agita forfoti frământa răscoli attach_file 8 exemple
    exemple
    • Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6.
      surse: DLRLC
    • Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69.
      surse: DLRLC
    • Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • figurat Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104.
      surse: DLRLC
    • Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130.
      surse: DLRLC
    • Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17.
      surse: DLRLC
    • Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29.
      surse: DLRLC
    • poetic Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se război, a se lupta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • figurat Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: